Reputatul jurist și om politic s-a născut în Siberia, acolo fiind deportați în 1941 bunicii săi. Alexandru Arseni: “Bunelul Efim și bunelul Pascal Ion au fost în perioada interbelică primari în comuna Manta, satul lor de baștină, pe linia Partidului Liberal. Și datorită acestui fapt au și fost deportați la 13 iunie 1941.

La gara de la Bender au fost separați de familii și duși la Ivdel-lag - nu știm nici până astăzi unde au fost înmormântați. Bunica Zinaida a compus și un cântec despre aceasta - pe care îl transmite mai departe interpreta Larisa Arseni, verișoara mea, născut și ea în Siberia. Bâtica Ana și bâtica Zinaida, împreună cu copiii, au fost duse în Kazahstanul de Nord. Acolo, mai apoi, ne-am născut eu, fratele mai mare, sora Nina, Dumenzeu să-i dea sănătate și fratele Mihai. După moartea lui Stalin - care a rămas una dintre puținele și cele mai vii amintiri ale mele din Siberia - am revenit la baștină. Aveam pe atunci 5 ani”.

În satul natal, Manta, au locuit un timp la o mătușă, până și-au construit o nouă casă - cele confiscate de puterea sovietică nu au mai fost restituite. Își aduce aminte cu recunoștință de rudele, de profesorii și toți care i-au susținut pe cei reîntorși din gulagul stalinist. De la cei bătrâni, de timpuriu a învățat să facă diferența între lucrurile moștenite din perioada românească și “hârburile” sovietice.

Precum însuși mărturisește, Alexandru Arseni și-a încheiat studiile la facultatea de juridică a USM datorită susținerii soției și părinților.

În anii ”90 a fost ales deputat în primul Parlament. Aici și-a folosit din plin cunoștințele, formând o echipă perfectă cu alte personalități din acea perioadă, idealul cărora era să scoată Basarabia din imperiul sovietic:

„Prima noastră victorie am repurtat-o atunci când au fost aleși deputații la congresul Uniunii Sovietice - Leonida Lari, Nicolae Dabija și multe alți personalități remarcabile. Au demonstrat că știu să lupte pentru unitatea națională nu numai cu penița și cu cuvântul. Și apoi am venit noi, următorul val. Nu am fost aleși ca să stăm în fotolii, dar să realizăm voința poporului spre libertate și independență. Și majoritatea deputaților primului Parlament - Parlamentului Independenței, anume așa și au procedat. Deși aveam de multe ori diverse opinii, am găsit de fiecare dată, după multe discuții, un consens și soluțiile potrivite”, își amintește invitatul.

Parlamentul de atunci a avut de trecut prin mai multe momente dificile, cauzate de conducerea imperiului sovietic, care se zbătea să-și păstreze influența. Acestea au fost referendumul din martie 1990, privind menținerea URSS, care a fost respins cu vehemență de către populația RSSM, fapt la care au contribuit personalitățile politice de atunci. Un alt moment în care deputații au reușit să opună rezistență, a fost decretul din luna decembrie a aceluiași an al președintelui URSS, Mihail Gorbaciov, în care acesta cerea să se tempereze mișcarea renașterii naționale, pentru introducerea limbii române ca limbă de stat, etc. Alexandru Arseni: “Da, a fost un asemenea decret, studenții de la juridică l-au șI găsit.

Este și hotărârea pe care am adoptat-o atunci. Au fost lungi dezbateri și președintele comisiei care i-a raportat lui Gorbaciov răspunsul se află în fața Dumneavoastră!... De la orele 16.00 la tribună... A fost prezent delegatul special al lui Gorbaciov - mareșalul Ahromeev, care a venit cu scopul de a ne determina să acceptăm decretul. Dar prin hotărârea luată am respins toate punctele, argumentându-le juridic, până la capăt. Am stat atunci până la orele 23. Au venit colindătorii când mai eram la masă, sistematizând propunerile venite de la fiecare vorbitor. În acel moment domnul Snegur a venit cu o cupă de șampanie, cu o bucată de colac și zice - “Sandule, ia și închină și să-i arătăm lui Gorbaciov cine suntem noi!””, își amintește Alexandru Arseni.

În memorie îi revin și alte momente emoționante din acea perioadă - cel al adoptării tricolorului ca drapel de stat și arborarea lui de către Gheorghe Ghimpu pe clădirea Parlamentului de atunci, în uralele miilor de cetățeni prezenți în Piața Marii Adunări Naționale. Anghel Rugină, consilier al președintelui SUA, aflându-se în vizită la Chișinău în acea perioadă, își exprima admirația și remarca că acest gest însemna o unire simbolică cu România.

Despre acestea și alte evenimente aflați din interviul cu Alexandru Arseni, difuzat în cadrul emisiunii „Memorial Basarabean”, pe care-l puteți audia făcând click pe imaginea din această pagină. Realizatoarea emisiunii - Alina Rusu.