În cadrul unei ceremonii la sediul NATO din Bruxelles, Rutte va prelua funcția de secretar general de la norvegianul Jens Stoltenberg, care a coordonat organizația pe parcursul unui deceniu turbulent, marcat mai ales de invazia Rusiei în Ucraina în 2022.

Oficialii și diplomații NATO se așteaptă că Rutte să mențînă prioritățile lui Stoltenberg în cadrul alianței cu 32 de membri – mobilizarea sprijinului pentru Ucraina, impulsionarea țărilor NATO să cheltuiască mai mult pentru apărare și menținerea implicării Statelor Unite în securitatea europeană.

Dar incertitudinea planează atât privind conflictul din Ucraina, care s-a transformat într-un război de uzură, cât și asupra viitorului sprijin al SUA pentru NATO și Kiev, cu Donald Trump, sceptic față de NATO, aflat într-o competiție electorală strânsă cu vicepreședintele Kamala Harris.

Rutte, care a demisionat din funcția de premier olandez în acest an după o perioada record de 14 ani în această funcție, a fost un susținător ferm al Ucrainei. De asemenea, el a îndemnat europenii să „înceteze să se mai plângă” de fostul președinte american Trump și să se apuce de consolidarea apărării continentului.

Războiul din Ucraina a readus NATO – fondată în 1949 pentru a descuraja și a apară împotriva oricărui atac al Uniunii Sovietice asupra Europei de Vest – în centrul afacerilor internaționale.

Suedia și Finlanda au renunțat la tradițiile îndelungate de nealiniere pentru a se alătură NATO și a beneficia de clauză de apărare colectivă, conform căreia un atac asupra unui membru este considerat un atac asupra tuturor.

Războiul a determinat, de asemenea, NATO să trimită mii de soldați în plus pe flancul sau estic și să își revizuiască radical planurile de apărare pentru a lua în considerare posibilitatea unui atac din partea Moscovei, mai serios decât oricând de la sfârșitul Războiului Rece. 

În timp ce liderii occidentali subliniază că NATO este o alianța defensivă, Moscova a prezentat-o mult timp că pe o amenințare la adresa securității Rusiei.

Una dintre sarcinile cheie ale lui Rutte va fi să convingă membrii NATO să vină cu trupe, arme și cheltuieli suplimentare pentru a realiza pe deplin noile planuri de apărare, spun diplomații și analiștii.

Statele Unite sunt puterea predominantă a NATO, dar alianța ia decizii prin consens, astfel încât o mare parte din sarcina secretarului general este de a forja compromisuri între aliați.

Diplomații spun că lungă experiență a lui Rutte în conducerea guvernelor de coaliție îl face potrivit pentru noul rol.

Aceștia spun însă că ar putea fi nevoit să limiteze o tendința ocazională de a critică tranșant alte țări europene și o insistență asupra frugalitatii fiscale care i-a deranjat pe est-europeni, care doresc împrumuturi comune din partea Uniunii Europene pentru proiecte de apărare.