Astăzi este sărbătorită Ziua Limbii Române atât în Republica Moldova, cât și în România. Dar cât de important este faptul că această sărbătoare este marcată concomitent pe ambele maluri ale Prutului?

Marius Lazurca: E foarte important. Faptul că Parlamentul României a decis în urmă cu trei ani de zile să dedice aceeași zi de 31 august celebrării limbii române și în România, dovedește pe de o parte că am luat act de importanța pe care Republica Moldova, pe bună dreptate, o dă limbii române, și în al doilea rând am decis să ne afirmăm solidaritatea și unitatea de limbă, de etnie, de cultură, care ne leagă de Republica Moldova și în acest fel. Sigur că această coincidență nu este singurul fel în care noi ne afirmăm unitatea complexă care ne leagă de Rep. Moldova, dar cred că acesta este unul din cele mai fericite moduri de a sublinia multele fire care se țes între noi din istorie.

Dincolo de aceasta, să îi spunem simultaneitate, dincolo de faptul că celebrăm împreună data de 31 august, aș mai spune încă ceva: sigur că e foarte bine că dedicăm o zi specială, o dată pe an celebrării limbii române, asta totuși nu ne scutește de sărbătorirea ei în fiecare zi, asta nu ne scutește de gândul că datorăm limbii române corectitudine, atenție, minuțiozitate, pedanterie. Adică o cunoaștere aprofundată pe care să o putem dovedi practic, nu pe care să o afirmăm retoric o singură dată pe an. Dincolo de atmosfera de sărbătoare, care e normală și care ne bucură, data de 31 august cred că este potrivită și pentru a conștientiza o dată în plus și cu mai multă intensitate această datorie zilnică pe care o avem față de limba română.

Eu cred că într-un fel, acest fapt la care m-am referit adineauri, ține poate de responsabilitățile Republicii Moldova mai mult decât ale României. În Rep. Moldova, lupta pentru limba română face parte pe de o parte din istoria recenta a țării și face parte chiar din crearea acestui stat. Fără lupta pentru identitate națională, care a fost în primul și în primul pentru limbă, și abia apoi pentru teritoriu și independență,  statul Republica Moldova nici nu ar fi existat. Așadar, nu e întâmplător faptul că Republica Moldova a dedicat prima o zi limbii române. Nu e întâmplător faptul că plecând de la apelul Republicii Moldova și Romania a decis să îi urmeze exemplul și să dea în calendarul sărbătorilor publice o dată specială sărbătoririi limbii române.

Și în același context, noi aici în Republica Moldova ne-am deprins cu o română pe care o vorbim în fiecare zi, cu specificul ei, cu numeroasele calchieri din limba rusă, dar cum este văzută limba română de aici în România?

Marius Lazurca: Este văzută, cu sentimente amestecate și aici dați-mi voie să ies puțin din costumul de ambasador și să vă vorbesc pe șleau, ca un om obișnuit, educat ca lingvist. Prima mea specialitate, de care nu mă dezic și la care mă întorc cu multă plăcere de fiecare dată când mi se oferă ocazia, este aceea de lingvist. Așadar, pe de o parte, e limpede în Republica Moldova pe lângă limba română, este limba cum se spune uneori națiunii titulare sau a majorității, se vorbesc și alte limbi, cu un rol special, istoric explicabil, istoric motivat pentru limba rusa. Această învecinare naturală, zilnică, firească dintre limba română și limba rusă duce la contaminări reciproce. Sigur că se vorbește mai des despre rusificarea limbii române în Republica Moldova, însă ar trebui să se vorbească și avem motive să vorbim despre românizarea limbii ruse. Eu am auzit personal rusofoni utilizând calchieri după limba română.

Așadar nu este o contaminare care vorbește despre flexibilitatea poate motivată a vorbitorilor de limbă română de a prelua calchieri după limba rusă, este un fenomen de influențare reciprocă care este firesc. Limba este un fel de organism viu, care se adaptează la nevoile vorbitorului, la posibilitățile lui de expresie, la nivelul lui cultural și la situațiile în care acest instrument este folosit. Să nu ne așteptăm că în expresia ei vie curentă, cotidiană, limba să fie pură, ca în jurnalele de știri, care au sigur o dimensiune standard, o dimensiune, de altfel abstractă, care este construită ca atare pentru a fi înțeleasă de către toată lumea.

Așadar, asta este părerea mea despre limba frumoasă, vie, expresivă și la fel de curată ca limba vorbită pe viu în orice altă regiune sau oriunde se vorbește limba română. Există numeroase calchieri după limba maghiară în Ardeal sau cuvinte pur și simplu preluate din limba maghiară care se folosesc în Ardeal. Eu când sunt acasă la Arad salut în mod curent cunoscuții cu servus, și este un salut care la Chișinău nu ar fi înțeles. Mi s-a întâmplat, de pildă la Chișinău, să salut doamnele cu „Sărut mâinile” și sunt privit cu stupoare, lumea nu înțelege.

Acuma, în ce privește raporturile dintre limba rusă și limba română în Republica Moldova. Sigur că tema e infinită și s-ar putea glosa pe tema ei la nesfârșit. Eu m-aș rezuma la a spune că limba română câștigă teren în fiecare zi în Republica Moldova. Sigur că s-ar putea face mult mai multe. Dacă media ar fi preponderent de limbă română, media vreau să spun frecventată, ceea ce oamenii își doresc să vadă sau să asculte, ar fi preponderent de limbă română, acest progres ar fi mai rapid. Nu poți stabili printr-un dictat gusturile oamenilor. Dacă oamenii preferă să privească televiziunile de limbă rusă, trebuie să constați această realitate și să îți adaptezi politicile publice în funcție de această realitate, nu de o realitate care nu există și pe care eventual ți-ai dori-o.

În ultimii ani tot mai mulți vorbitori de limbă română și din Republica Moldova pleacă în străinătate, fie pentru o perioadă, fie pentru totdeauna. Cum pot fi ajutați aceștia să nu uite limba română, și mai ales copii. Nu e vorba doar despre cei care pleacă din Republica Moldova și România, ci și despre cei din comunitățile de români din Serbia, din Ucraina, din țările balcanice?

Marius Lazurca: Sunt situații distincte și am să mă refer concis la fiecare dintre ele cu permisiunea dvs. Pe de o parte românii au reputația îndreptățită că învață repede limbile străine. Din păcate, românii au și reputația mai puțin lăudabilă, despre care se vorbește pe cale de consecință mai puțin de a uita repede limba română, adică de a se topi în mediul lingvistic străin, în care ajung să trăiască, poate mai repede decât alte națiuni. Asta cred că e o constatare pe care trebuie să o facem și de la care trebuie să plecăm în încercarea de a corecta eventual această situație. Ăsta e primul lucru pe care l-aș spune, în al doilea rând aș face distincția și statul român operează cu această diferență, între comunitățile istorice, românești și ați invocat aici românii din Ungaria, românii din Valea Timocului, românii din Banatul sârbesc, din Ucraina. Așadar, comunitățile vorbitoare de română care se găsesc în acele locuri de sute de ani, sau dintotdeauna îmi vine să spun și diaspora recentă, eu cred că cei care se găsesc ca românofoni, ca etnici români de sute de ani în anumite spații din afara frontierelor României, au făcut dovada tenacității cu care își păstrează limba de-a lungul acestor câteva sute de ani. Ei nu mai trebuie să demonstreze atașamentul lor față de limba și cultura românească, ceea ce statul român trebuie să facă și îl face cu mai mult sau mai puțin succes, cu instrumente mai potrivite sau mai puțin potrivite, să îi ajute în această aventură seculară dacă vrei, să îi mențină pe români în spații în care majoritățile nu sunt românești. În ceea ce privește diaspora recentă, sigur aici lucrurile sunt mai complicate. Pe de o parte, nimeni nu poate lua în locul oamenilor decizia de a continua sau nu să vorbească în limba română acasă, decizia de a li se adresa propriilor copii în limba română sau nu. Aceasta este o dimensiune a universului intim, familial, în care statul nu poate pur și simplu interveni.

Ceea ce România face este să stimuleze interesul celor care doresc să își păstreze limba română, și să le ofere instrumentele de a reuși acest lucru. Nu întotdeauna, oamenii își doresc, de pildă, pentru copii lor, ca limba română să rămână o realitate culturală și lingvistică a lor. Unii doresc ca a doua generație a emigrației românești să se integreze total, și să își uite rădăcinile. Există și asemenea situații și trebuie să le admitem. Dar există pe de altă parte, oameni care își doresc pentru copiii lor prezervarea identității românești și care ni se adresează nouă, instituțiilor statului și noi le răspundem. Ceea ce, de pildă, am făcut este să susținem parohiile, mai cu seamă occidentale românești, care sunt foarte numeroase. Vorbim aici de sute și sute de asemenea forme de organizare comunitară. Am dotat bibliotecile lor, le-am oferit material didactic și le-am oferit mijloace de a face școala duminicală de limbă, de istorie românească, de literatură, de asemenea, cu mijloacele comunității. Eu am mare încredere în aceste procese libere, în aceste forme autonome prin care oamenii își urmăresc interesele.

Astăzi, in condițiile globalizării, când anumite expresii din limba engleză devin tot mai des folosite mai ales de către tineri. Cum își poate păstra limba romană locul ei printre limbile lumii?

Marius Lazurca: Limba română este o limbă, potrivit statisticilor oficiale, relativ bine vorbită. Sunt câteva zeci de milioane de oameni, care vorbesc această limbă. Ea este o limba oficiala în trei state; în România, Republica Moldova și cu un statut special în Serbia, în regiunea autonomă Voievodina. De asemenea, ea se bucură , încă, de un statut special în anumite comunități sau autorități regionale din Ucraina. De asemenea, fără să aibă un statut oficial este vorbita în comunități din întreaga lume, de pe toate continentele.  Există în fiecare zi, limbi care dispar. Limba română e atestata documentar de multa vreme și nu dă semne că deși se adaptează, cum spuneați, globalizării, își pierde vigoarea sau capacitatea de a sluji interesele românilor și ale statelor locuite de români. În fond, asta este proba pe care orice limbă trebuie să o treacă, să slujească interesele vorbitorilor ei. Încă o dată, limba română nu dă semne de osteneală și nu cred că ar trebui să ne temem de soarta ei. Limba română are geniul asimilării, ca și poporul nostru. Noi avem o atitudine tolerantă, relaxată și liberală față de minorități. Nu avem temeri mari în raport cu propria noastră identitate și datorită faptului că știm că putem convinge să se romanizeze pentru o generație, două, trei și populații care la origini nu erau neapărat, populații romanești.

Dacă învățământul românesc va continua să producă excelență educațională, va continua să producă performanța intelectuală, dacă cultura română va continua ca și până acum să dea naștere unor opere cu ambiție de universalitate, dacă statul roman va continua să aibă succesul pe care l-a dovedit cel puțin în ultimele decenii, în care România a devenit un stat membru al Uniunii Europene , un stat membru al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, toate astea, constituie premize ale perpetuării cu succes și a limbii române.

În final de interviu, cu ce mesaj vine Ambasada României către cetățenii Republicii Moldova, de ziua limbii române?

Marius Lazurca: Eu cred că mesajul e conținut printre rânduri sau uneori chiar explicit în tot ceea ce am spus până acum. Mai întâi, mă bucur foarte mult că pot sărbători la Chișinău încă o dată, de când sunt ambasador, ziua limbii române. E un moment care m-a emoționat întotdeauna. De asemenea, sunt bucuros că România a luat exemplul Republicii Moldova și a dedicat limbii române o zi specială. Sunt, de asemenea, foarte bucuros să pot afirma încă o dată, că datorăm limbii române nu numai ocazia de a o sărbători în fiecare an, ci obligația de a o celebra cu fiecare cuvânt pe care îl rostim.


Acest interviu a fost realizat de Corneliu Rusnac.