Conform unor dosare secrete consultate de Financial Times, hărți ale unor ținte atât de îndepărtate precum coasta de vest a Franței și Barrow-in-Furness din Regatul Unit sunt detaliate într-o prezentare pentru ofițeri care precede invazia la scară largă a Ucrainei.

Financial Times a relatat anterior, pe baza aceluiași depozit de 29 de dosare militare ruse secrete, că Moscova a repetat utilizarea armelor nucleare tactice în primele etape ale unui conflict cu o mare putere mondială.

Cele mai recente dezvăluiri arată cum Rusia și-a imaginat un conflict cu Occidentul care să depășească cu mult granița imediată a NATO, planificând o serie de lovituri copleșitoare în Europa de Vest. Documentele au fost prezentate FT de către surse occidentale.

Dosarele, întocmite între 2008 și 2014, includ o listă de ținte pentru rachete care pot transporta fie focoase convenționale, fie arme nucleare tactice. Ofițerii ruși subliniază avantajele utilizării loviturilor nucleare într-un stadiu incipient.

Prezentarea indică, de asemenea, că Rusia a păstrat capacitatea de a transporta arme nucleare pe nave de suprafață, o capacitate care, potrivit experților, implică riscuri suplimentare semnificative de escaladare sau accidente.

Documentul menționează că „manevrabilitatea ridicată” a marinei îi permite să efectueze „lovituri bruște și preventive” și „lovituri masive cu rachete … din diferite direcții”. Armele nucleare sunt „de regulă” destinate utilizării „în combinație cu alte mijloace de distrugere” pentru a atinge obiectivele Rusiei, mai arată documentul.

Analiștii care au analizat documentele au declarat că acestea sunt în concordanță cu modul în care NATO a evaluat amenințarea atacurilor cu rachete cu rază lungă de acțiune ale marinei ruse și viteza cu care Rusia ar recurge probabil la utilizarea armelor nucleare.

Hărțile, care au fost realizate mai degrabă în scopuri de prezentare decât pentru utilizare operațională, ilustrează un eșantion de 32 de ținte ale NATO în Europa pentru flotele navale ale Rusiei.

Obiectivele flotei baltice a Rusiei se află în mare parte în Norvegia și Germania – inclusiv baza navală din Bergen, precum și amplasamente radar și facilități ale forțelor speciale.

Flota nordică a Rusiei ar trebui să atingă obiective industriale de apărare, cum ar fi șantierul naval de submarine de la Barrow-in-Furness, în nord-vestul Angliei. O țintă de lângă Hull poate fi un sit industrial – este marcată cu un coș de fum.

Prezentarea ilustrează, de asemenea, modul în care doctrina sa s-ar putea aplica în eventuale războaie în Marea Neagră, Marea Caspică și în Pacific. Scenariile includ războaie cu aliații actuali, precum China, Iranul, Azerbaidjanul și Coreea de Nord.

Dar William Alberque, un fost oficial NATO care lucrează în prezent la Centrul Stimson, a declarat că eșantionul reprezintă o mică parte din „sute, dacă nu mii, de ținte cartografiate în întreaga Europă … inclusiv ținte militare și de infrastructură critică”.

Capacitatea Rusiei de a lovi în întreaga Europă înseamnă că țintele de pe întreg continentul ar fi în pericol de îndată ce armata sa ar intra în luptă cu forțele NATO în țările din prima linie, cum ar fi statele baltice și Polonia, au declarat analiști și foști oficiali.

„Conceptul lor de război este războiul total”, a declarat Jeffrey Lewis, profesor la Middlebury Institute of International Studies din Monterey, care studiază controlul armelor.

„Ei văd aceste lucruri [focoasele nucleare tactice] ca arme cu potențial de câștig al războiului”, a adăugat el. „Vor dori să le folosească și vor dori să le folosească destul de repede”.

Armele nucleare tactice, care pot fi lansate de rachete terestre, maritime sau de avioane, au o rază de acțiune mai scurtă și sunt mai puțin distructive decât armele „strategice”, mai mari, concepute pentru a viza SUA.

Cu toate acestea, ele pot elibera în continuare mult mai multă energie decât cele lansate asupra orașelor Nagasaki și Hiroshima în 1945.

Președintele rus Vladimir Putin a recurs în mod repetat la amenințări la adresa aliaților europeni ai Ucrainei pentru a evita sprijinul militar occidental pentru Kiev.

„Ei trebuie să își amintească că sunt state mici, dens populate”, a declarat el în luna mai.

Prezentarea menționează, de asemenea, opțiunea unui așa-numit atac demonstrativ – detonarea unei arme nucleare într-o zonă îndepărtată „într-o perioadă de amenințare imediată de agresiune” înainte de un conflict real pentru a speria țările occidentale. Rusia nu a recunoscut niciodată că astfel de lovituri fac parte din doctrina sa.

Potrivit dosarelor, o astfel de lovitură ar demonstra „disponibilitatea și pregătirea pentru utilizarea armelor nucleare de precizie non-strategice” și „intenția de a utiliza arme nucleare”.

Alberque, un fost director al Centrului NATO pentru controlul armelor, dezarmare și neproliferarea armelor de distrugere în masă, a declarat: „Ei doresc ca teama de utilizarea armelor nucleare rusești să fie cheia magică care să deblocheze consimțământul occidental”.

Dosarele arată că principala prioritate a Rusiei într-un conflict cu NATO este „slăbirea potențialului militar și economic al inamicului”. Analiștii au afirmat că acest lucru înseamnă că Rusia ar lovi situri civile și infrastructuri critice, așa cum a făcut în Ucraina.

Fabian Hoffmann, cercetător doctoral la Universitatea din Oslo, care studiază politica nucleară, a declarat că combinația de lovituri nucleare și convenționale prezentate în documente constituie „un pachet pentru a semnala practic adversarului că în acest moment lucrurile se încing cu adevărat. Și ar fi înțelept din partea ta să începi să vorbești cu noi despre cum putem rezolva această problemă”.

Conform calculelor NATO, țările din alianță dispun de mai puțin de 5 % din capacitățile de apărare aeriană necesare pentru a proteja flancul estic al alianței împotriva unui atac la scară largă din partea Rusiei.

Putin a declarat în iunie că Europa ar fi „mai mult sau mai puțin lipsită de apărare” în fața atacurilor cu rachete rusești.

Dara Massicot, senior fellow la Carnegie Endowment for International Peace, a declarat că strategii ruși au considerat parțial armele nucleare ca fiind esențiale în primele etape ale oricărui conflict cu NATO din cauza resurselor convenționale inferioare ale armatei lor. „Pur și simplu nu au suficiente rachete”, a spus ea.

Documentele divulgate indică, de asemenea, că Rusia a păstrat capacitatea de a transporta arme nucleare tactice pe nave de suprafață, în ciuda unui acord încheiat în 1991 între Uniunea Sovietică și SUA de a le elimina.

Printre echipamentele purtătoare de arme nucleare tactice ale Rusiei se numără „rachete antisubmarin cu focoase nucleare amplasate pe nave de suprafață și submarine” și „rachete antiaeriene ghidate de pe nave și de pe țărm cu focoase nucleare pentru a învinge grupurile inamice de apărare aeriană”.

Dezvăluirea a fost uimitoare, având în vedere pericolele inerente transportului de arme nucleare pe mare, chiar și în timp de pace, a declarat Alberque.

Spre deosebire de un submarin cu rachete balistice strategice conceput pentru a lansa încărcături nucleare din adâncurile oceanului, o navă a flotei de suprafață cu focoase nucleare la bord ar fi mult mai expusă riscului de avarii provocate de furtună sau de o lovitură inamică.

Exercițiile recente ordonate de Putin pentru a repeta utilizarea armelor nucleare tactice indică faptul că documentele divulgate sunt în continuare conforme cu doctrina militară rusă actuală.

În iunie, forțele armate ale Rusiei au exersat încărcarea rachetelor de croazieră antinavă P-270 din epoca sovietică pe o corvetă din clasa Tarantul în Kaliningrad, unde oficialii NATO susțin că Rusia deține un stoc nedeclarat de focoase nucleare tactice.

Imaginile din timpul exercițiilor au arătat trupele ruse exersând mutarea rachetei în containerul pe care l-ar folosi pentru a muta o rachetă complet înarmată nuclear, însoțite de forța de pază corespunzătoare și de procedurile de manipulare a unui focos nuclear.