„La curs, deși nu trebuie să corectez greșelile gramaticale, nu pot să le trec cu vederea, pentru că acești studenți sunt viitorii profesori, traducători, părinți și această situație poate fi perpetuată”, a comunicat Maria Pilchin reporterului IPN. Pe lângă greșelile comise din necunoaștere, mai există și acea scriere de chat, un soi de relaxare online, unde tinerii, chiar dacă știu regulile de scriere, scriu fără cratimă sau fără a respecta alte semne de punctuație și reguli gramaticale. „E una să pui într-o discuție pe un chat un „k” într-un cuvânt românesc pentru a sugera o anumită rusificare, un anumit context geopolitic și să joci pe chestia aceasta și alta e să pui „k” la Eminescu. Bine, că și acolo depinde ce vrei să spui, poate este vorba despre un Eminescu exploatat de un anumit partid politic, de un anumit discurs socio-politic. Și dacă pui un „k” spui că nu este vorba despre un Eminescu veritabil, ci despre unul exploatat în alte scopuri decât cele culturale”, a menționat scriitoarea.

Cât ține de studenții vorbitori de rusă, Maria Pilchin spune că aceștia pot fi delimitați în două categorii. Primii sunt cei care au făcut școală rusă și întâmplător sau nu au ajuns la facultate în grupe cu predare în limba română. Iar a doua categorie e reprezentată de rusofonii care își urmează studiile în grupe cu predare în limba rusă. Cu referire la rușii care au făcut grădiniță și școală română și care vin în grupe cu predare în limba română, Maria Pilchin spune că uneori doar numele poate da de bănuit că studentul ar putea să fie rus. În opinia sa, și printre ruși există o conștientizare a faptului că trebuie să vorbească o limbă română cultivată și corectă.

„De multe ori se întâmplă, în unele cazuri frumoase, să zic, când rușii care vorbesc româna o fac mai bine decât noi, pentru că noi uneori ne permitem să vorbim în grai. Acest fapt nu este catastrofal, pentru că a vorbi în grai înseamnă a-ți pune ie sau cămașă națională. Însă trebuie să fii conștient de contextul în care vorbești în grai. Atunci când spunem un „și spui” poate fi și un efect stilistic, pentru că cităm vorbirea cuiva de la țară. Sau eu, în calitate de scriitoare, vă spun că un personaj de la țară sau un muncitor care vorbește prea literar într-un text, dă de bănuit în Basarabia, pentru că atunci te-ai depărtat de datele realității”, a declarat Maria Pilchin.

În opinia sa, profesorii, jurnaliștii, oamenii de cultură trebuie să fie atenți la felul în care se vorbește, să se țină cont de contexte și de cine le generează.