Reglementările actuale

Traversarea Strâmtorilor Bosfor și Dardanele de către nave de război este reglementată de Convenția de la Montreux din 1936, care limitează numărul și dimensiunile vaselor de război aparținând altor țări decât cele riverane la Marea Neagră. În plus, pentru tranzitul navelor de război din țări care nu sunt riverane la Marea Neagră este necesară transmiterea unei notificări, cu 15 zile înaintea deplasării, în care sunt specificate destinația, numele și tipul navelor ce urmează să traverseze strâmtorile.

Pentru țările care nu sunt riverane la Marea Neagră există totodată și limitări de tonaj, astfel că nu pot trece nave militare de peste 15.000 de tone, prin urmare nicio țară membră a NATO nu poate trimite portavioane în Marea Neagră. De exemplu, portavionul spaniol Juan Carlos I, un model de dimensiuni reduse, are totuși 26.000 de tone și deci nu poate traversa cele două strâmtori. În schimb, fregata Blas de Lezo are 5.800 de tone, iar dragorul Meteoro are 2.670 de tone, amintește EFE.

Totodată, volumul tuturor navelor militare aparținând altor țări decât cele riverane la Marea Neagră nu trebuie niciodată să depășească 45.000 de tone (cu un maxim de 30.000 de tone pentru fiecare țară) și nicio navă militară a unei țări care nu este riverană la Marea Neagră nu poate să staționeze mai mult de 21 de zile consecutiv în Marea Neagră, ceea ce, dacă se dorește menținerea unei prezențe navale constante, obligă la înlocuiri frecvente ale navelor militare trimise în zonă.

Toate aceste prevederi se aplică pe timp de pace. În vremuri de război, dacă Turcia își menține neutralitatea, niciun vas militar al unei țări implicate în conflict nu poate traversa strâmtorile Bosfor și Dardanele, excepție făcând doar situația în care acestea se întorc în portul de plecare.

Dilema turcă

Dacă Turcia intră în război, are dreptul să ia deciziile pe care le consideră potrivite și poate autoriza tranzitul oricărui vas. Un sprijin oficial al Ankarei față de Ucraina în caz de confruntare ar deschide Bosforul pentru forțele navale ale NATO, însă ar expune Turcia atacurilor ruse, ceea ce face ca această opțiune să fie exclusă din start, notează EFE.

Articolul 21 al Convenției de la Montreux permite Turciei să acționeze cu aceeași libertate dacă percepe "o amenințare iminentă de război", chiar dacă nu ia parte la el. În acest caz, potrivit prevederilor Convenției de la Montreux, Turcia trebuie să notifice Liga Națiunilor, pentru ca aceasta să-și dea acordul sau să respingă decizia Ankarei. Însă, dat fiind că Liga Națiunilor a fost dizolvată în 1946, succesoarea ei, Organizația Națiunilor Unite (ONU), va trebui să discute mai întâi dacă își asumă această moștenire, dat fiind că până acum nu s-a mai înregistrat o astfel de situație, menționează sursa citată, scrie EFE.

Analiștii turci cred că Turcia ar putea invoca această clauză pentru a veni în ajutorul aliaților săi europeni și că un posibil răspuns negativ al ONU ar veni doar în urma unui îndelungat proces de negocieri, cine știe, mult după ce se va fi tranșat chestiunea unui posibil conflict.

O altă dilemă se referă la modul în care ar răspunde Rusia la o decizie turcă de a deschide strâmtorile Dardanele și Bosfor pentru navele NATO. Rusia ar putea recurge la represalii minore, cum ar fi închiderea robinetelor de gaz, măsură care ar putea arunca imediat în colaps economia turcă.

Poate fi modificată Convenția de la Montreux?

Doar vreuna dintre țările semnatare ale Convenției de la Montreux din 1936 ar putea propune anularea sau modificarea ei. Acestea sunt (sau erau) Bulgaria, România, Franța, Regatul Unit, Australia, Japonia, Uniunea Sovietică și Iugoslavia. În ciuda numărului mic de semnatari, Convenția a fost respectată cu sfințenie de toate țările în toți cei 85 de ani de când este în vigoare și este puțin probabil să se ajungă să fie modificată pe termen scurt.