Virgiliu Mărgineanu, președintele Uniunii Cineaștilor din Moldova,  și-a susținut tatăl până la Iași, de unde responsabilitatea asistenței tehnice a basarabeanului de 77 de ani, Ion Mărgineanu, a fost preluată de sora sa, Violeta Gorgos, documentaristă și regizoare TVR Iași.

Sâmbătă, 17 noiembrie, dincolo de Bicaz, în mijlocul munților acoperiți de prima zăpadă din acest an, a avut loc predarea ștafetei către cel de-al treilea frate, Dragomir.

Foto: Victor Gălușcă

„Ea ne ghidează cu grijă de dincolo. Și tot ce gândim, ce spunem și ce facem e cu "ce-ar zice mama". Azi, de ziua ei, ne-am fixat întâlnire cu Dragomir printre munți pentru a-i preda cu responsabilitatea "drumul tatei". Să avem grijă unul de altul e de la noi de acasă, de acolo de unde mama și tata era un tot întreg”, scria Violeta pe pagina de Facebook Ion Mărgineanu și Unirea.   

Într-un scurt interviu pentru Radio Chișinău, Violeta Gorgos a vorbit despre ce înseamnă acest rol de asistare tehnică a tatălui lor Ion Mărgineanu.

„Când am pornit de acasă, mă gândeam să îi luam niște energizante, pentru a avea energie, sau ceva vitamine pe drum, dar am constatat că nu are nevoie. El se încarcă de la întâlnirile pe care le are cu oamenii pe care îi întâlnește. Nu și-a luat un echipament special pe drum, decât hainele sale. Nu vrea să accepte haine sportive sau mai lejere, pentru că el este domnul profesor și trebuie neapărat să poarte cravata la gât. Îl las pe tata cu principiile sale de viață pe care le are să își facă drumeția ”.

Totuși acest „asistat din spate” consumă suficientă energie, recunoaște Violeta.

„Avem grijă de distanța pe care o are de parcurs într-o zi, să bea un ceai cald, să mănânce o plăcintă pe drum, să nu risipească energia prea mult, să ajungă undeva unde să se simtă bine pentru a se putea relaxa. Această parte organizatorică trebuia să și-o asume cineva și cine altcineva dacă nu noi, copiii lui”.

Foto: Victor Gălușcă

Ion Mărgineanu s-a pornit în această drumeție fără a avea acordul copiilor, care, însă, atunci când l-au văzut atât de determinat, au trebuit să accepte situația.

„Noi am fost reticenți și ne-am gândit la vârsta lui, la efortul pe care trebuie să îl depună. Dar când am văzut că are atâta încăpăținare, încrâncenare – și-a luat rucsacul și a pornit în lume, am mers după el, nu am avut încotro. Pentru că nici noi nu l-am ascultat întotdeauna și am făcut cum am vrut noi, așa că acum el își face bucuriile și nevoile lui spirituale iar noi trebuie să îl susținem”

Proiectul tatei, care i-a luat pe nepregătite, i-a unit și mai mult pe cei trei frați, recunoaște Violeta, care și-a luat 20 de zile libere special pentru a-i părintelui.

„Cred că, în primul rând, mama ne veghează de sus. Pentru că noi rămânem apropiați, în general, în contextul relațiilor noastre de familie, dar, ca urmare a proiectului tatei, și mai mult. Cum ni s-a schimbat viața? De exemplu seara, înainte de culcare eu știu că trebuie să îi raportez lui Dragomir și lui Virgil ce a făcut tata, pe unde a mers. Comunicăm ca de obicei, dar subiectul nostru de bază este drumeția tatălui”

Copiii sunt cei și care se ocupă de găsirea locurilor de cazare. Până acum, însă, foarte multe cazări au fost obținute fără prea multe eforturi financiare, spune Violeta.

„Oamenii se oferă să ne dea cazare gratis. Și nu este vorba de bani, ci de a ajunge undeva unde știi că este cineva care te așteaptă”

Foto: Victor Gălușcă

Duminică Ion Mărgineanu se îndreaptă de la Lacul Roșu spre Gheorgheni, și este așteptat să parcurgă peste 20 de kilometri. Așa încât, cu fiecare zi ce trece, drumul spre destinația finală – capitala Unirii, devine tot mai scurt.

Autor: Ina Guțu