A avut o viață scurtă, a murit la 33 de ani, răpus de leucemie, însă personalitatea lui Dinu Lipatti a fost, de departe, una dintre cele mai strălucitoare ale primei jumătăți de secol 20, într-o Europă frământată de criză economică și războaie mondiale.

La Viena, Paris, Bruxelles și București sunt organizate o serie de manifestări culturale, închinate celui considerat a fi cel mai mare pianist după Chopin. Un subiect menit să ne reamintească de marele pianist și compozitor, Dinu Lipatti, a fost realizat de Ina Guțu.

„Doamne, de ce trebuie sa trăiești cu moartea în suflet... când viața ar putea fi atât de frumoasa?”- spunea marele pianist român, care a trăit o viață scurtă dar a reușit să aducă zâmbet și bucurie în sufletele a milioane de oameni din întreaga lume.

„Cariera lui internațională a durat șapte ani. Înainte a avut o carieră în România, cu turnee în țările din jur, însă aprecierea internațională, trecută și peste ocean prin intermediul discurilor care au început să circule, a fost foarte scurtă. Tragismul vieții, frumusețea umană a personajului și perfecțiunea artei lui, în special pianistice, s-au împletit în sufletul meu, și am vrut independent, de sine stătător să fac niște cercetări”, mărturisește unul din cei doi biografi ai marelui pianist, Grigore Bărgăuanu, în documentarul TVR semnat de Ruxandra Țuchel.

Cu un talent înnăscut pentru interpretare, avea toate calitățile fizice făcute parcă pentru pian, mărturisește în continuare Grigore Bărgăuanu.

”Avea o mână foarte mare. Când s-a dezvoltat avea o mână care cuprindea o duodecimă, de la do până la sol. Ceea ce seamănă cu câțiva mari pianiști ca Johann Sebastian Bach, de exemplu, care avea și el o mână extraordinară. Avea degetele foarte  pregătite, rotunde și agile, sensibilizate, dure într-un fel. Ca și cum ar avea un mic plumb în ele. Brațul îl avea ușor ca o aripă de pasăre. Când ai brațul foarte ușor, dacă vrei să faci o nuanță mai forte, ai de unde. Libertatea aceasta a brațului aduce sensibilitatea în vârful degetelor.

Dinu Lipatti s-a născut la București, în primăvara lui 1917,  într-o familie în care muzica făcea parte din viața de zi cu zi. Tatăl său cânta la vioară iar mama la pian. Ambii părinți erau prieteni cu George Enescu, cel pe care viitorul mare pianist l-a avut ca naș la botez.  

“Astăzi, 12 iunie 1921, Dinu Th. Lipatti a primit odată cu botezul religios și botezul artei de la nașul său, marele maestru George Enescu” (Theodor Lipatti, pe verso-ul fotografiei; din volumul „Dinu Lipatti”, de Grigore Bărăgăuanu și Dragoș Tănăsescu)

Cu George Enescu, tânărul pianist Dinu Lipatti a concertat sau l-a acompaniat în concerte mai târziu, la București. 

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial se stabilește la Geneva, unde obține un post de profesor la Conservator. Inegalabilul interpret al lui Chopin, Mozart și Bach, umple săli de concert și însuflețesc întreaga Europă cu concertele pe care le susține.

La 16 septembrie 1950, la Besancon, Franța Dinu Lipatti a susținut ultimul său concert, denumit deseori și Ultimul vals... A reușit să interpreteze doar 13 din cele 14 valsuri ale lui Chopin din program. După o pauză lungă și apăsătoare în culise, în care se spune că ar fi chiar leșinat, din cauza bolii, revine la pian și își încheie concertul cu piesa laitmotiv a carierei sale „Iisus este bucuria mea", de Bach. O rugăciune…

Peste trei luni murea, răpus de leucemie, la numai 33 de ani! ” 

În contextul aniversării a 100 de ani de la nașterea compozitorului și marelui pianist, Institutul Cultural Român de la Viena, Paris, București și Bruxelles au organizat manifestări de omagiere a artistului.

Totodată a fost lansată și o pagină de internet ( http://www.dinulipatti.org/ ) cu informații complete despre viața și cariera sa,  la care a contribuit canadianul Mark Ainlay. Considerat a fi unul dintre cei mai pasionați cercetători ai operei lui Dinu Lipatti, Ainley a reușit pe parcursul ultimilor 30 de ani să găsească mai multe înregistrări pierdute ale pianistului, iar prin eforturile sale, astăzi s-a mărit cu încă 3 ore înregistrările de muzică interpretată de marele Dinu Lipatti.

„Eu, și umbra mea”. Comentariul care apare în dreptul pozei, pe pagina de Facebook al lui Mark Ainlay

În luna martie, Centenarul nașterii lui Dinu Lipatti, concerte omagiale vor fi organizate în Marea Britanie, Elveția și România.