După ce s-a aflat mai bine de opt ani în proces de renovare, alături de celelalte trei muzee găzduite de Palatul Culturii, începând din vara anului trecut Muzeul Etnografic și-a deschis ușile iubitorilor de folclor, tradiții și interesați de evoluția poporului român.

Dacă costumele populare și poveștile din spatele catrințelor sau a năframelor de încredințare, cusute de viitoarele mirese,  sensibilizează în special vizitatoarele, atunci instalațiile pentru obținerea vinului, făinii și uleiului sunt atracția bărbaților la Muzeul Etnografic al Moldovei din incinta Palatului Culturii din Iași. Potrivit muzeografei Ana Maria Rață, ”vedeta” muzeului  este oloinița de la Ruginoasa - cel mai mare teasc expus în prezent în vreun muzeu pavilion din România.

”Teascul de la Ruginoasa  a fost adus din această localitate în muzeu, prin anii 60. Are peste opt metri lungime. Este cel mai mare teasc expus într-un muzeu pavilionar. Trunchiul care coboară este din stejar. Proprietarul de la care a fost adus spunea că a căutat timp de trei săptămâni acest trunchi, pentru că îi trebuia bifurcație perfect echilibrată în capătul prin care trece șurubul, și că avea 400 de cercuri în momentul în care l-a tăiat. Deci, la acea vreme era de 400 de ani vechime”, spune muzeografa Ana Maria Rață.

Alături de teascurile pentru obținerea vinului, instalații care în anumite regiuni și astăzi se regăsesc în gospodăriile țăranilor de o parte și alta a Prutului, o altă atracție a Muzeului Etnografic este considerată moara de vânt, înaltă de trei metri și corp mobil. Funcțională la începutul secolului 20, este adusă din localitatea Horodiște, județul Botoșani.

Dincolo de aceste instalații, fără de care țăranul român de altădată nu și-ar fi putut închipui viața,  ”Hora Satului” cum este numită sala în care sunt expuse peste 20 de costume populare originale, te face să zăbovești mult timp admirând cămășile tradiționale de sărbătoare, vechi de peste un secol, adunate de pe întreg ținutul Moldovei.  Costumul popular, pe vremuri, vorbea despre statutul social al femeii care îl purta, spune Ana Maria Rață.

”La catrință banda de jos, dacă era de culoare aprinsă, era vorba despre o femeie tânără. Cu cât femeia era mai bătrână, culoarea folosită era din ce în ce mai potolită. În ceea ce privește cămașa femeii, cu cât întâlnim mai multe elemente decorative și eventual și un fir strălucitor, înseamnă că e vorba de fete, care ies pentru prima dată la horă. Fata care ieșea prima dată la joc, trebuia să aibă acceptul mamei să-și pună podoaba la gât. Podoaba la gât însemna că putea fi pețită. Podoabe însemnând gherdane, șiraguri de mărgele sau salbe de monede.”

În sala dedicată nunții și botezului am aflat care este semnificația năframei numită năframa de schimb,  ținută de câte un colț de miri în drumul spre cununie.

”Pentru că cei care nu erau căsătoriți nu aveau voie să meargă de mână în văzul lumii, în drumul spre cununia religioasă își uneau mâinile cu o năframă numită de încredințare sau de schimb. De încredințare - pentru că era cusută de mireasă exact pentru acest moment în care ei se încredințează unul celuilalt, și de schimb pentru că e făcută de mireasă pentru nuntă iar mirele vine cu inelele. Simbolizează uniunea dintre cei doi și în momentul în care unul din soți moare, se taie în jumătate și se îngroapă cu jumătatea respectivă pentru ca pe lumea cealaltă, unde se spune că nu mai avem aceeași îmbrățișare, cei doi soți să se găsească cu ajutorul celor două jumătăți de năframă”, potrivit muzeografei Ana-Maria Rață.

Muzeul Etnografic pune la dispoziția vizitatorilor și o expoziție bogată de ouă încondeiate.

”La începuturi  vorbim de oul monocrom iar motivul care se punea pe el avea un rost anume. Pentru gospodari se punea, de exemplu,  motivul fierul plugului – ca să desemneze că avea grijă de terenul pe care îl deținea, iar pentru femei furca - pentru că făcea toată munca în casă. Pe vremuri culorile nu se cumpărau ci se făceau. Se foloseau plantele din curte. Roșu se obținea din flori de măr dulce, verdele din frunză de nuc, iar galbenul din coji de ceapă. În calendarul popular era o dată anume când femeia intra în cuibar și alegea ouăle. Miercurea din mijlocul Postului Mare. Atunci se alegeau ouăle cu coaja cea mai tare și cea mai albă, ca vopseaua să se prindă, iar ouăle să nu se spargă ușor.”

Muzeul Etnografic al Moldovei din incinta Palatului Culturii din Iași poate fi vizitat în zilele de marți până duminică, între orele 10.00-17.00.

Reportaj realizat de Ina Guțu