Maluri de Prut | Istoricii Gheorghe și Elena Negru la Piatra Neamț și Bicaz despre istoria Basarabiei și relațiile României cu URSS (FOTO/VIDEO)
-
20 Noiembrie 2018 15:36
”Basarabia de la anexare la Unire” și ”Relațiile româno-sovietice și problema Basarabiei” au fost temele unei noi întâlniri în cadrul proiectului ”Maluri de Prut-Basarabia Necunoscută” desfășurat la Piatra Neamț, de Radio România Chișinău în colaborare cu Biblioteca Județeană ”G.T. Kirileanu” Neamț. Conferințele au fost susținute de către istoricii Gheorghe și Elena Negru.
Înțelegerea proceselor istorice prin care a trecut Basarabia ne ajută să înțelegem mai bine situația actuală cu care se confruntă spațiul dintre Prut și Nistru, de ce românii basarabeni sunt așa cum sunt, de ce unii nu au formată o identitate românească clară, de ce unii au conștiința națională confuză a menționat în deschiderea conferinței istoricul Gheorghe Negru, președintele Asociației Istoricilor din R. Moldova.
Potrivit istoricului în ceea ce privește intelectualitatea basarabeană aceasta are în prezent un rol important în consolidarea românismului. Un alt aspect la care a făcut referire istoricul Gheorghe Negru a fost soarta membrilor Sfatului Țării după ocupația sovietică în urma celui de al Doilea Război Mondial.
”Perioada interbelică pentru Basarabia a fost o gură de oxigen, care i-a permis să reziste în condițiile mult mai complicate de după 1940-1944, când s-a creat aici Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și s-au folosit cele mai avansate tehnologii pentru a șterge memoria istorică. În primul rând au fost lichidați reprezentanții generației Unirii. Când au intrat armatele sovietice în Basarabia în anii 40 primii care au fost arestați și mai apoi lichidați au fost acești membri ai Sfatului Țării. Este o lecție care ne arată că cei care au venit, animați de răzbunare, știau ce să facă, știau unde se află fiecare membru al Sfatului Țării. Așa încât până în 43-44 nu a rămas nici un membru al Sfatului Țării care să nu fie arestat. Unii au fost împușcați, alții au fost duși în lagăre de concentrare și puși în asemenea condiții, ca să moară”, a menționat Gheorghe Negru.
Provenind dintr-o familie de deportați, a fost prima data când istoricul Gherghe Negru, născut în Siberia și care este și fratele analistului și publicistului Nicolae Negru, a vorbit în public despre această dramă a familiei sale, dramă ce a afectat zeci de mii de familii basarabene după ocupația sovietică.
”Părinții mei au fost deportați. Eu m-am născut acolo. Așa mi-a fost ”norocul”. Am supraviețuit. Din păcate, părinții îmi spuneau de foarte mulți locuitori de la noi din sat care nu s-au mai întors. Multe despre viața de acolo le cunosc de la părinți. De exemplu am aflat de la tata cum se face un tren. El povestea că în zăpada de câțiva metri tăiau copacii, după care mergea o sanie din lemn care trasa o pârtie. Această pârtie era mai apoi udată cu apă care îngheța, și în acest fel se crea un fel de cale ferată pe care mergeau aceste sănii încărcate cu copaci pe care le uneau și apoi le trăgeau. Această tehnologie inventată ad-hoc îi ajutau să care la mari distanțe loturi foarte mari și grele de lemn. Care a fost vina părinților mei că au fost deportați? Exact ca și a tuturor celor care știau care este adevărul, istoria, identitatea. Erau români și s-au considerat tot timpul așa și și-au căutat de interesele lor, nu de interesele regimului”, își amintește istoricul.
În comunicarea sa, Elena Negru a vorbit despre relațiile României cu Uniunea Sovietică și problema Basarabiei, referindu-se în mod special la folosirea de către puterea sovietică, la mijlocul anilor 60 a secolului trecut, a unor tehnici avansate de ștergere a identității românești a basarabenilor, prin război informațional.
”Ei spuneau, de exemplu, că la 27 martie 1918 Basarabia nu s-a Unit cu România. Că Sfatul Țării nu a fost un organ reprezentativ, că votul pentru Unire nu a fost legitim, că s-ar fi stat cu baionetele în afara Parlamentului și i-au impus pe deputați să voteze și prin urmare acest act nu poate fi recunoscut. Așa încât evenimentul intrării trupelor române în Chișinău la 1 ianuarie 1918 era calificat, în perioada sovietică (n.r.), ca ocupație a Basarabiei”, a menționat istoricul Elena Negru.
Gheorghe Negru, care a fost și membru în Comisia de cercetare a crimelor regimului totalitar comunist în stânga Prutului, împreună cu istoricul Elena Negru sunt autorii a două volume de documente privind campaniile propagandistice antiromânești în RSSM.
După întâlnirea de la Piatra Neamț istoricii Gheorghe și Elena Negru au ținut aceleași conferințe și la biblioteca ”M. Eminescu” din Bicaz.
Gheorghe Negru
Născut la 27 septembrie 1955, în s. Zimovskoie, regiunea Tomsk (RSFSR). Licențiat al Facultății de Istorie a Universității de Stat din Chișinău (1981). Doctor în științe istorice (1998). În perioada 2000-2010 – șeful Catedrei de științe socio-umane la Academia de Transporturi, Informatică și Comunicații din Chișinău. Din 2010, cercetător științific coordonator, iar din 2012 șef secție Istorie Modernă la Institutul de Istorie al AȘM. Autor al mai multor lucrări consacrate politicilor culturale și identitare, mișcării naționale din Basarabia (1812-1918) și din RSSM.
Elena Negru
Doctor, Conferențiar, cercetător științific
Elena Negru este absolventă a Școlii Pedagogice din Soroca (1985) și a Facultății de Istorie, USM (1991). Studii doctorale la Institutul de Istorie al AȘM (1996-1999). Doctor în științe istorice (2000). Conferențiar cercetător (2004). Cercetător științific superior, din 2010 cercetător științific-coordonator la Institutul de Istorie, Stat și Drept al AȘM. Autoare a mai multor lucrări, monografii, manuale, consacrate istoriei RASSM și RSSM, inclusiv Politica etnoculturală în RASS Moldovenească (1924-1940) (2003); Din istoria Transnistriei (2001, în colaborare); O istorie a regiunii transnistrene (2007, în colaborare
”Maluri de Prut-Basarabia Necunoscută” este un proiect cultural inițiat de jurnalista Ina Guțu, desfășurat de Biblioteca Județeană ”G.T. Kirileanu” și Radio România Chișinău, la Piatra Neamț, din octombrie 2017. Este sprijinit de Ministerul Culturii și Identității Naționale din România. Susținător al proiectului este omul de afaceri nemțean, Vasile Ouatu.