Considerat cel mai mare compozitor român în viață, cu creații incluse în topul celor mai bune opere muzicale din toate timpurile, Eugen Doga crede în forța transformatoare a iubirii.

„Dacă nu era Eminescu, nu știu dacă era să vorbim noi despre Micle. De asemenea, nu cred că era să îl avem pe Eminescu cel pe care îl avem, dacă nu era ea. Micle, nu că îl inspira, el era genial, însă calitatea și rezultatul acestei inspirații, acest cuplu nerealizat, era plin de spirit. Eminescu și-a găsit această undă. Nu știu cât de mult l-a inspirat pe el frumusețea Veronicăi Micle, dar mai mult cred au fost calitățile ei spirituale”, a spus compozitorul.

Eugen Doga crede în destin și în viața predestinată fiecărui om la naștere, iar taina este sursa care dă mișcare:

„Cred că fiecare om se naște având deja înregistrată o predestinare, ascunsă într-un „cip” în care stă ascunsă întreaga viață care mai apoi se dezvăluie. Omul se naște cu viața lui deja gata, dar fără a ști ce îl așteaptă. Slavă domnului că nu avem deocamdată această posibilitate să cunoaștem ce este scris în „cip”-ul acela. Taina este sursa care dă mișcare. Dacă nu ar fi fost taina, eram să fim persoane fizice fără suflet”.

A trăit perioada celor mai mari drame ale secolului, războiul, foametea organizată de regimul sovietic de ocupație, mai apoi destrămarea imperiului și anii în care statele încercau să-ți croiască drumul spre libertate… Maestrul Eugen Doga se declară însă mulțumit de soarta pe care a avut-o, la distanța celor 87 de ani împliniți.

„Sunt mulțumit de această distanță. Fiecare porțiune are amprente frumoase. Chiar perioada aceea de foamete, în acea perioadă grea de a rezista, de a ne salva viața se nășteau niște energii care mai apoi s-au prefăcut sau urmează să se prefacă, pentru că eu cred că încă distanța nu e trecută… aceste stări, de diferită culoare, ele s-au prefăcut în etape emoționale”, a mai spus Eugen Doga.

Cea mai importantă lecție învățată de Eugen Doga este că dragostea mișcă lumea.

„Am înțeles că nimic nu poate fi făcut în viața asta fără dragoste, care este în toate. Dragostea este o taină, foarte puternică. Tare scurte sunt brațele noastre ca să o cuprindă”.

Cea mai mare restanță în peste trei decenii de independență ai Republicii Moldova este faptul că suntem în continuare dezbinați, același popor despărțiți de niște ape și granițe:

„Suntem dezbinați și asta este o mare problemă. Ne-am făcut Republica Moldova de parcă cea de dincolo de Prut este altceva. Noi dacă am fi uniți, tot neamul românesc integru, am vorbi altfel, și vizavi de ceea ce se întâmplă în Ucraina. Ce ne încurcă să ne adunăm tot neamul împreună? Nu pot înțelege cum atunci să-l tăiem în două pe Eminescu, Alecsandri, pe același Decebal. Hai de acolo să începem… Eu nu sunt om politic, eu sunt artist și caut prin mijloacele artistice să apropii această integrare.”

Să ne iubim pământul, să ne iubim țara, avem aceleași simțiri, același trecut și viitor, este îndemnul maestrul Eugen Doga pentru ascultării săi:

„Să ne iubim pe sine. Să iubim pământul, Țara pe care o avem, sau care nu o avem în realitate, dar care există în conștiința noastră. Avem aceleași simțiri, aceleași gânduri și visăm la aceeași perspectivă care trebuie susținută și dezvoltată, fără frică și fără umbrele acestea care ne sunt aduse de undeva în conștiință.”