„Capătul lumii pe care îl căutăm se află acolo unde ni-l dorim noi să fie”

Într-un interviu acordat pentru Radio Chișinău, Liviu Stănescu a reflectat asupra conceptului de „capăt al lumii”, care se regăsește în titlul cărții sale, explicând că acesta este, în esență, un loc subiectiv, determinat de dorințele și aspirațiile fiecărei persoane în parte.

„Ceea ce pot să spun, din experiența mea de călător în peste 100 de țări, este că acest capăt al lumii pe care îl căutăm cu toții, de fapt, cred că se află mai degrabă acolo unde ne dorim fiecare dintre noi să fie”, a spus autorul.

Prima întâlnire cu Republica Moldova: „Un loc cu oameni extraordinar de primitori”

Deși până în prezent nu a avut ocazia să viziteze Republica Moldova, Liviu Stănescu a profitat de ocazia lansării cărții sale la Chișinău, rezervându-și o săptămână întreagă pentru a explora și țara noastră. 

„Până acum, din păcate pentru mine, nu am călătorit în Republica Moldova, dar iată că șansa pe care mi-a dat-o editura de a face o lansare aici, la Chișinău, mi-a dat ocazia să pun piciorul într-un loc care acuma pot spune că-mi este foarte drag.

Ba mai mult, după cum bine v-ați dat seama, sunt un călător înveterat, și atunci mi-am luat o săptămână întreagă să colind de-a lungul și de-a latul întreaga Moldovă. Și pot să spun că am urcat până la Soroca, la cetate, evident, și am coborât până la Cahul, și cred că mi-am putut face o părere destul de avizată despre frumoasa dvs. țară”, a spus Liviu Stănescu.

El a mai spus, pentru Radio Chișinău, că Republica Moldova este locul care, probabil, îl va primi cu brațele deschise și data viitoare când va veni, pentru că exploratorul a reușit să cunoască oameni „extraordinari de primitori și dragi sufletului” în timpul vizitelor sale prin țară.

„Am întâlnit oameni necunoscuți, evident, care, până la urmă, m-au primit în casele lor și care au împărțit bucatele lor cu mine... Este raiul pe pământ, sigur că îmi place aici”, a spus Liviu Stănescu.

Nimic nu este imposibil, iar drumurile sunt mereu deschise atunci când vrei să ajungi undeva

Deși scriitorul nu și-a propus inițial să publice o carte, el ne-a spus că are, cu siguranță, un mesaj care își dorește să ajungă la cititorii săi.

„Eu nici o clipă nu am urmărit să scriu o carte, ci editura Humanitas este cea care m-a descoperit pe mine, care a dorit să publice povestioarele mele, pentru că în carte sunt peste 200 de texte, strânse de-a lungul și de-a latul pământului; și mesajul care, de altfel, se poate extrage din această carte este că nimic nu e imposibil, și, în situația în care îți dorești să ajungi undeva, drumurile sunt deschise și, într-un fel sau altul, poți ajunge acolo, totul este să-ți dorești din tot sufletul acest lucru.”

În ceea ce privește conținutul cărții „Am fost la capătul lumii”, Liviu Stănescu a explicat că povestirile sale nu sunt doar niște relatări ale experiențelor sale de călătorie, ci reprezintă și o explorare a imaginației lui creative, reușind să îmbine două forme de artă: fotografia și literatura.

„Povestirile din carte sunt născociri ale minții mele năstrușnice, și, pentru că este vorba despre literatură – sunt povestiri fantastice, uneori sunt povestiri suprarealiste, alteori sunt mici eseuri și nu au neapărat legătură cu locurile vizitate, pot fi doar influențate de locurile în care eu mă aflam în acele momente, dar, mai departe, da, este o bucățică de literatură decât un jurnal de călătorie. Sunt povestioare care, cu siguranță, pe de o parte, o să amuze cititorul, sau o să-l pună pe gânduri, și, pe de altă parte, o să-l facă să spună „Hai, că merg și eu acolo”.

Călătoriile – o cale de cunoaștere și de autocunoaștere

„În toate călătoriile, Liviu s-a explorat pe el, a căutat să se descopere; aparatul lui foto a avut mereu și un obiectiv întors spre sine”, citim în prezentarea cărții „Am fost la capătul lumii”. L-am întrebat, în acest context, cum a evoluat perspectiva sa despre lume, despre propriul sine și ce l-au învățat până la urmă acele călătorii.

„Faptul că am călătorit atât de mult, pot spune că nu a fost un lucru pe care mi l-am dorit neapărat să-l fac pentru a descoperi lucruri, ci, dimpotrivă, aceasta m-a ajutat să mă descopăr pe mine în situațiile grele în care m-a adus viața în acele locuri, și pot menționa câteva dintre ele: am trăit un cutremur îngrozitor, în Nepal, de 8,1 grade; am avut o febră tifoidă în Iran, care a fost cât pe ce să-mi pună capăt zilelor; și încă câteva cutremure am mai trăit și în India. Am avut un război civil care a început exact când am ajuns în Kenya și am trecut prin toate aceste lucruri pentru că am fost convins că, la capătul lor, va răsări un soare. Soarele a răsărit de fiecare dată pentru mine”, a conchis Liviu Stănescu.

El a mai adăugat că, în ciuda dificultăților întâmpinate, a găsit întotdeauna o sursă de forță și optimism.

„Este adevărat că am avut un prieten de nădejde care m-a însoțit peste tot și acesta poartă numele de „Dumnezeu”. Este prietenul meu care este în permanență cu mine și mă scoate din situațiile grele în care ajung uneori. Dar, pot spune că, de fiecare dată, la fiecare capăt al unei ture, am crescut mai mult, exact așa cum crește un copil, sau mai degrabă – așa cum crește Făt-Frumos într-o zi cât alții în 7 ani. Și, acum, iată-mă „nedesăvârșit”, dar nici nu pot spune că aștept să mă desăvârșesc, ci, dimpotrivă, mi-ar plăcea ca întreaga mea viață să rămână așa – un drum al descoperirii, și să n-ajung niciodată să mă descopăr pe de-a-ntregul nici pe mine, și nici pământul”, a conchis Liviu Stănescu.