Sfânta Lumină a fost aprinsă la Mormântul Învierii Domnului din Ierusalim, sâmbătă, la ora 14:13. 

Lumina Sfântă a fost adusă sâmbătă de o delegație a Arhiepiscopiei Chișinăului, care a preluat-o de la Aeroportul Internațional Iași, fiind transportată pe cale terestră în Republica Moldova.

Tradiții străvechi de Paște

Slujba de Înviere începe în jurul orei 23.00, în interiorul lăcașurilor de cult. Învierea Mântuitorului este proclamată în afara bisericii pentru că ea îi privește pe toți oamenii - credincioși sau necredincioși. La miezul nopții, preotul iese din biserică având lumânarea aprinsă și îi îndeamnă pe cei prezenți: „Veniți de luați Lumină!”.

În multe locuri, Lumina este împărțită credincioșilor împreună cu bucățele de pâine stropite cu vin, denumite Paște. După ce lumânările oamenilor sunt aprinse, alaiul avându-l în frunte pe preot, dascăl și cântăreți înconjoară biserica de trei ori, cântând „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le”. Apoi, se intră din nou în biserică, unde continuă slujba de Înviere, care durează până în jurul orei 03.00 dimineața.

Credincioșii care au postit în toate cele șapte săptămâni se pot împărtăși în Noaptea de Înviere. După slujbă, este tradiția ca preotul să dezlege bucatele pe care le aduc credincioșii la biserică - ouă vopsite, cozonac, pască sau friptură - și să le sfințească, astfel că prima masă „de dulce” se ia în biserică.

Una dintre tradițiile străvechi de Paște o reprezintă ouăle vopsite. Prezența în creștinism a ouălor roșii este una simbolică și reprezintă o altă mărturie clară a vechimii acestui mare praznic. În multe dintre mormintele vechi ale creștinilor au fost descoperite și coji de ouă și se pare că acest aliment nu lipsea de la agapele ce se făceau în acele vremuri. În antichitate, în special la egipteni, oul era simbol al lumii și al eternității, din moment ce forma lui pare a fi una perfectă și fără început.

Pentru iudei, dar și pentru păgâni, ouăle erau simboluri ale creației și ale învierii. Creștinii, încă de la început, au legat de ouăle roșii simbolismul învierii neamului omenesc prin Mântuitorul Iisus Hristos, dar și pe cel al creării din nou a lumii, culoarea roșie însemnând sângele Domnului curs pe Cruce. „Oul pascal” reprezintă, pe de altă parte, simbolul văzut al învierii morților, a cărei garanție este însăși Învierea cea din morți a Domnului.

Din tradiția creștină mai știm că Maria Magdalena s-ar fi înfățișat împăratului Tiberiu cu un ou roșu și i-ar fi spus: „Hristos a înviat!“. Există opinii potrivit cărora acest fapt ar fi generat introducerea ouălor roșii în cadrul sărbătorii Paștilor.

Un alt obicei de Paști este acela ca după slujbă credincioșii să meargă la cimitir, unde aprind lumânări pe mormintele celor dragi. Tot acolo, se aduc bucate care sunt date de pomană celor sărmani.

Duminică, spre prânz, credincioșii sunt așteptați la biserică pentru slujba cunoscută ca „A doua Înviere”, la care vor fi citite în 12 limbi versetele 19-25 din capitolul XX al Evangheliei după Ioan.