Sfânta Lumină de la Ierusalim este considerată cea mai clară dovadă a dreptei credințe, cea mai evidentă dintre minunile creștine care se petrec în Biserica Ortodoxă.

Potrivit rânduielii, înainte de coborârea Luminii Sfinte, Mormântul Sfânt este verificat, pentru îndepărtarea oricărei surse de foc din interiorul acestuia, după ce toate luminile și candelele au fost stinse.

Verificarea implică trei inspecții separate, care încep la ora 10.00, și este condusă de un paznic musulman stabilit pentru Sfântul Mormânt, în prezența clericilor armeni, copți și iacobiți.

La ora 11.00, are loc sigilarea ușii Sfântului Mormânt, de către Garda musulmană, care pune o bandă albă printre cele două mânere ale ușii, sigilând-o cu ceară. Apoi se pecetluiește ușa cu două panglici albe așezate în cruce.

Patriarhul Ierusalimului își scoate apoi veșmintele și mitra și este verificat pentru a se dovedi că nu are asupra sa nici un dispozitiv cu care să poată aprinde vreo lumânare.

Îmbrăcat numai în stihar, veșmânt lung și larg pe care îl poartă preoții ortodocși în timpul serviciului religios, Patriarhul intră în Sfântul Mormânt.

În interior, Preafericirea Sa îngenunchează înaintea dalei de marmură ce acoperă Mormântul și se roagă pentru pogorârea Sfintei Lumini.

După ce Lumina Sfântă a coborât în Mormântul Sfânt, patriarhul o oferă tuturor celor prezenți.

Lumina Sfântă va fi adusă de la Ierusalim sâmbătă seară de părintele arhimandrit Teofil Anăstăsoaie și va fi împărțită delegaților eparhiilor Patriarhiei Române, pe Aeroporrtul Otopeni.

Patriarhul Diodor I, care a fost prezent la ceremonie timp de 63 de ani, a relatat, în 1998, într-un interviu acordat profesorului danez Niels Christian Hvidt, referitor la ceremonia Sfintei Lumini, că, de obicei, minunea se petrece imediat ce sunt citite o serie de rugăciuni speciale.

„După ce se sting toate luminile, mă plec și intru în prima încăpere a Mormântului. De acolo merg încet prin întuneric spre cealaltă încăpere a Mormântului, unde a fost pus Trupul lui Iisus. Acolo îngenunchez cu frică sfântă și rostesc rugăciunile consacrate, care ni s-au transmis de-a lungul veacurilor; iar după ce le citesc, aștept. Uneori, e posibil să aștept câteva minute, dar, de obicei, minunea se săvârșește îndată ce citesc rugăciunile. Din miezul pietrei pe care a stat Trupul lui Hristos o Lumină nedefinită iese înspre afară. De obi­cei, are o nuanță albastru-deschis, dar culoarea se poate schimba și să ia multe nuanțe diferite. Nu se poate descrie în cuvinte omenești. Lumina iese din piatră ca și cum ar ieși dintr-un lac. Placa Mormântului arată ca și cum ar fi acoperită cu un nor umed, dar este Lumină”, a mărturisit patriarhul.

El a precizat că Lumina se comportă diferit în fiecare an.

„Uneori acoperă numai placa de pe Mormânt, în timp ce alte ori umple de lumină tot baldachinul, încât oamenii care stau în afara Mormântului și privesc înăuntru văd cum este plin de Lumină. Această Lumină nu arde. Niciodată nu mi-a ars barba în cei 16 ani de când sunt patriarh în Ierusalim și am primit Sfânta Lumină. Lumina are o compoziție diferită de cea a unei lumini obișnuite care arde într-o candelă. Într-un anumit loc, Lumina se ridică în sus și formează un stâlp, a cărui flacără are o natură diferită, astfel încât îmi este cu putință să aprind lumânările mele de la ea. În felul acesta, după ce iau flacăra în lumânările mele, ies și dau Lumina mai întâi patriarhului armean și apoi celui copt. După aceasta, împart Lumina tuturor celor care se află în Biserică…”, a continuat Diodor.