Singurele mamifere capabile de zbor susținut, liliecii sunt atât de pricepuți la deplasarea prin aer încât pot depăși păsările. În plus, ei polenizează plantele, folosesc ecolocația ca un sonar pentru a naviga în nopțile cele mai întunecate, sunt cunoscuți pentru că obișnuiesc să ofere hrană la schimb pentru a se împerechea și știu chiar să se autoizoleze atunci când se îmbolnăvesc.

Potrivit noului studiu, liliecii calculează cu exactitate unde se îndreaptă prada lor, construind modele predictive pe baza ecourilor. Cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins din Maryland, Statele Unite, au declarat că modelele predictive ale liliecilor sunt atât de solide, încât ei pot continua să-și urmărească prada în aer chiar și atunci când aceasta dispare temporar în spatele obstacolelor care blochează ecoul, precum copacii.

Cercetătorii au declarat că, deși capacitatea de a prezice posibilele rute pe baza informațiilor vizuale a fost studiată pe larg, studiul lor este primul care se bazează pe informații auditive.

Echipa a precizat că acest studiu i-ar putea ajuta pe cercetători să obțină o perspectivă mai amplă asupra comportamentelor ghidate auditiv în rândul oamenilor și al altor viețuitoare, inclusiv în cazul persoanelor cu deficiențe de vedere care se folosesc de sunete pentru a se orienta.

"Așa cum un jucător de tenis trebuie să știe când și unde să lovească mingea, un liliac trebuie să anticipeze când și unde va intra în contact cu insecta pe care o vânează", a declarat autoarea principală a studiului, Cynthia Moss, specialistă în neuroștiințe și profesoară de psihologie la Universitatea Johns Hopkins. "Insecta zboară. Liliacul la fel. În acest mediu care se schimbă foarte rapid, dacă liliacul ar miza doar pe informațiile pe care le-a obținut din cel mai recent ecou, ar rata insecta", a explicat ea.

Liliecii folosesc perioadele de timp dintre fiecare apel de ecolocație și ecourile rezultate pentru a determina distanța la care se află prada. Cercetătorii au notat că liliecii își înclină capul pentru a surprinde modificările în intensitatea ecourilor aflând astfel unde se află prada în plan orizontal. Apoi, ei trebuie să combine informațiile bazate pe ecou, cu privire la distanța la care se află obiectul vizat și direcția acestuia, pentru a urmări cu succes o insectă care zboară cu mișcări neregulate.

Dar, pentru că liliecii sunt atât de pricepuți la această tehnică, cercetătorii s-au întrebat dacă nu cumva liliecii folosesc aceste informații și pentru a prezice direcția în care se îndreaptă prada. "Am conceput modele matematice pentru a testa datele și am propus diferite ipoteze despre ceea ce ar putea face liliecii", a explicat coautoarea Clarice Anna Diebold.

Constatările contrazic noțiunea acceptată anterior, conform căreia liliecii nu prezic poziția viitoare a unei insecte - o concluzie extrasă în mare parte dintr-un studiu din anii 80, realizat înainte ca imaginile video de mare viteză să fie disponibile pe scară largă.

"Chestiunea predicției este importantă deoarece un animal trebuie să planifice în avans pentru a decide ce va face în continuare", a declarat una dintre autoarele studiului, Angeles Salles. "Un animal care se bazează pe vedere, sau un om, dispune de un flux de informații, însă pentru lilieci este remarcabil, deoarece fac acest lucru pe baza unor frânturi de instantanee acustice", a precizat ea.

Studiul a fost publicat în jurnalul științific Proceedings of the National Academy of Sciences.