O liniște aproape de mormânt s-a lăsat peste stadion. În mijlocul arenei, o fată în shorts și maiou alb inscripționat cu numele țării pe care o reprezintă, România, se pregătește să se lupte cu gravitația. Toate celelate concurente ieșiseră de mult din concurs, iar ea avea deja medalia de aur în buzunar. Dar asta nu era de ajuns.  Își ia elan pe loc, apoi urmează pașii, 1, 2, 3, 4, 5, bătaie și salt... Corpul atletei plutește peste ștacheta fixată la 1,87 și apoi ateruzează în nisip, pe acea vreme încă nu se puneau saltele la aterizare... Un strigăt de admirație se aude din 100.000 de piepturi, este un nou record mondial. Al unsprezecelea al Iolandei Balaș, cea mai bună săritoare în înălțime din istorie.

De 14 ori a corectat timișoreanca Ioli recordul mondial la săritura în înălțime, performanță neegalată de nimeni în istoria acestei probe. De două ori campioană olimpică, la Roma în 1960 și Tokyo 1964, Iolanda Balaș a început atletismul alături de cel care urma să îi devină soț, Hansi Soter. Acesta își amintește că de cele mai multe ori trebuia să țipe la eleva lui pentru a o determina să încheie antrenamentele. în fiecare zi, atleta nota în caietul ei de antrenament programul de lucru și evoluția la sărituri. Nu exista zi liberă sau weekend de relaxare.

"Îmi amintesc că am fost odată să ne antrenăm după noaptea de Revelion. Era 1 ianuarie, ora 11.00 dimineața, și am plecat amândoi pe o motocicleta Java în Pădurea Băneasa. Toate sălile si stadioanele erau închise, oamenii se odihneau. Am făcut alergare pe aleile înzăpezite ale pădurii, era superb. La întoarcere eram transpirați, țin minte că treningul meu făcuse țurțuri în viteza motocicletei.", își amintește soțul și antrenorul campioanei.