Joi erau câteva sute într-un singur oraș. Acum sunt mii în toată țara. În patru zile, manifestațiile din Iran au căpătat o amploare inedită de la mișcarea din 2009 împotriva realegerii președintelui ultraconservator Mahmud Ahmadinejad, notează Le Temps.

Pe rețelele de socializare începând cu Telegram, circulă foarte multe videouri care arată adunări în toată țara, în localități mici ca și în marile orașe, în centru ca și la periferia care adăpostește minorități etnice. /Ziarul publică imaginile postate de jurnalistul Farnaz Fassihi/.

Cum au început manifestațiile?

Prima a avut loc joi la Mashhad, al doilea oraș din țara, care găzduiește cel mai mare loc de pelerinaj șiit din Iran. Cuvântul de ordine în acel moment era esențialmente economic, contra vieții scumpe și șomajului. Trei decizii recente alimentează această nemulțumire, arată Clément Therme, cercetător la IISS (Internațional Institute for Strategic Studies). Guvernul a decis să închidă mai multe instituții de credit pline de datorii. „Regiunea Khorasan [din care face parte Mashhad, n. red,] a fost afectată de aceste închideri”, precizează Fariba Adelkhah, cercetătoare la Sciences-Po. „Iranienii au avut sentimentul că au fost furați de către stat. Pe vremea lui Ahmadinejad, guvernul salva cu orice preț aceste instituții 'putrede'”, adaugă Clément Therme.

Mai prozaic, prețul ouălor și cărnii de pasăre a crescut din nou în decembrie, atingând o creștere de 50% pe an, potrivit cifrelor băncii centrale iraniene. Pe 10 decembrie, președintele Rohani, reales în mai pe promisiunea de a îmbunătăți situația economică a țării, și-a prezentat bugetul în Parlament, buget care concretizează aceste angajamente de a însănătoși finanțele statului. Pentru prima dată, arată cheltuielile pentru fundațiile religioase, centrele de cercetare și alte instituții ne-alese legate de regim. „Oamenii au aflat cum clericii își iau partea leului din buget, fără a fi răspunzători, în vreme ce viața de zi cu zi a iranienilor devine tot mai dificilă”, estimează Omid Memarian, un analist iranian citat de BuzzFeed.

Care sunt revendicările?

„Nu este nici o revoluție, nici o mișcare politică, ci mai curând explozia frustrărilor cauzate de stagnarea politică și economică pe care populația iraniană o refulase”, apreciază Ali Vaez, de la Internațional Crisis Group. De la primele manifestații de la Mashhad, sloganurile au depășit simplele revendicări economice, țintindu-l pe Hassan Rohani și politica regională a Republicii Islamice. „Nu Gaza, nu Liban, viața mea în Iran!” au scandat unii protestând contra sprijinului, în special financiar, pentru grupările palestiniene sau libaneze, ca Hezbollah.

Videouri îi arată pe manifestanți atacându-l pe ghidul suprem, Ali Khamenei, fie prin sloganuri („Regret, seyed Ali, trebuie să reacționăm!”), fie rupându-i portretul. De mai multe ori de joi încoace, manifestanții au atacat clădiri publice, centre religioase și bănci sau sedii ale Bassidji (miliția islamică a regimului).

Cum răspunde regimul?

Președintele Hassan Rohani a așteptat până duminică pentru a-și spune părerea. Respingând „violența și distrugerea bunurilor publice”, el a dat asigurări că „populația [este] liberă să critice guvernul și să manifesteze”. Luni, s-a arătat mai sever: „Poporul iranian le va răspunde celor care produc tulburări și celor care încalcă legea”, a amenințat el, calificându-i pe protestatari drept o „mică minoritate care [...] insultă valorile sfinte și revoluționare”.

Deocamdată, nici gardienii revoluției (puternica armă ideologică a regimului), nici temutele miliții Bassidji n-au fost desfășurate în stradă, dar prezența polițienească era puternică luni pe străzile din Teheran, potrivit mai multor jurnaliști aflați la fața locului. „Guvernul nu pare înclinat să folosească forța brutală, de teamă ca aceasta să nu facă jocul opozanților interni sau dușmanilor din străinătate. Dar răbdarea sa va ajunge curând la capăt”, remarcă Ali Vaez.

Purtătorul de cuvânt al guvernului, Mohammad Bagher Nobakht, a încercat de sâmbăta seară să liniștească situația mergând la originea acestor manifestații. El a anunțat că prețul benzinei nu va crește cu 50% începând din 21 martie 2018, dată a noului an iranian, contrar prevederilor bugetului. „Regimul este extrem de îngrijorat”, notează Clément Therme. „Pentru moment, se mobilizează în majoritate clasele populare, dar autorităților le este foarte teamă să nu li se alăture și clasele de mijloc din Teheran. Edificiul ar fi atunci în pericol”. Adepții liniei dure a regimului, opuse guvernului actual, au părut să primească favorabil această mișcare de protest la început, chiar s-o încurajeze. Dar au fost repede depășiți de această mișcare fără lider. Luni, mai multe contramanifestații de sprijin pentru putere și opuse „scandalagiilor” au avut loc în țara.

Autor: Pierre Alonso

Traducere: Gabriela Sîrbu

Sursa: Rador