Expoziția cuprinde circa 100 de documente din colecțiile BNRM și este sistematizată în compartimentele:

Critică literară. Studii. Cronici, oglindește creația de bază a scriitorului, care este complexă prin numeroase studii, eseuri, biografii și cronici literare, monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu.

Viața și opera literară, inserează lucrări despre viața și opera literară a lui G. Călinescu, cum ar fi: cartea cunoscutului biograf Ion Bălu „Viața lui George Călinescu”, „Asaltul cetății : Dosarul de securitate al lui G. Călinescu”, de I Oprișan și alte publicații referitoare la activitatea scriitorului.

George Călinescu în critica literară română, pune în valoare cele mai reprezentative lucrări de istorie și critică literară despre creația lui George Călinescu. Sunt evidențiate lucrările „Istoria critică a literaturii române” de N. Manolescu, antologia criticilor români „De la T. Maiorescu la G. Călinescu”, cartea de dialoguri „G. Călinescu. Spectacolul personalității” de I. Oprișan,  „Călinescu între Apollo și Dionysos” de D. Micu, „G. Călinescu – romancier” de S. Damian.

George Călinescu s-a născut la 19 iunie 1899 în București, cu prenumele adevărat în actele de stare civilă „Gheorghe”, a fost fiul lui Gheorghe și Maria Vișan.

În 1908 G. Călinescu s-a înscris la gimnaziul „Gheorghe Șincai.” A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București. În 1923 și-a luat licența în litere cu teza de licență „Umanismul lui Carducci”.

A devenit profesor de limba latină la mai multe licee bucureștene și timișorene, apoi a plecat la Roma pentru o perioadă de doi ani cu o bursă pentru „Școala română din Roma”, instituție de propagandă culturală românească.

A realizat studii fundamentale despre mari scriitori români, iar după anul 1945, Călinescu publică studii și eseuri privind literatura universală.

O altă preocupare a scriitorului a fost activitatea la „Jurnalul literar”, care este abordată în cartea lui Viorel Alecu „G. Călinescu și Jurnalul literar”, unde își publică articolele și cronicile sale.

Călinescu colaborează la revista literară „Universul literar”, iar din 1927 colaborează la „Viața literară” și „Gândirea”. În perioada 1933 și 1934 a făcut parte din comitetul de conducere al revistei „Viața românească”,revista înființată, la Iași, în 1906. George Călinescu a condus revistele „Jurnalul literar”, „Lumea” și ziarele „Tribuna poporului” și „Națiunea”. După 1947 publică în revistele „Gazeta literară” și „Contemporanul”. A mai colaborat la revistele „Roma” și „Sburătorul”.

În noiembrie 1964, este internat cu diagnosticul ciroză hepatică la Sanatoriul Otopeni, iar la 12 martie 1965, George Călinescu se stinge din viață, lăsând „o operă fundamentală pentru cultura poporului român” potrivit epitafului literar semnat de Geo Bogza.