La 105 ani de la intrarea trupelor române în Basarabia, în 1917, Agenția pentru Știință și Memorie Militară elucidează, în colaborare cu Arhivele Militare Naționale Române, contribuția adusă de România, prin prezența trupelor  sale, la susținerea populației din Basarabia în fața agresiunii soldaților ruși dezertați de pe front în timpul Primului Război Mondial, a spus directorul Agenției, Dr. Vitalie Ciobanu.

„S-a pus accent pe Mișcarea Națională din Basarabia, pe acele evenimente care, Sfatul Țării benevol a votat acea Unire (din 1918), dar recunoscând realitățile de la sfârșitul anului 1917, vom vedea că în Basarabia era un dezastru, se dezintegra frontul românesc, toate unitățile militare ruse părăseau frontul, erau mulți dezertori, erau acele unități, divizii întregi, care nu se supuneau comandaților, și luau drumul Rusiei, ei se deplasau cu trenul, cât și pe jos”, a declarat Vitalie Ciobanu.

În perioada 1914 – 1918, în România, Casa Regală, Biserica și Armata constituiau un sistem complex de colaborare. Astfel, starea de spirit ambiguă din Basarabia în așteptarea trupelor române, a fost completată de prezența Bisericii românești prin  preoții români militari care, potrivit documentelor, erau în număr de 5 mii, a menționat reprezentantul Arhivelor Militare Naționale Române, Dr. Victor-Răzvan Martin.

„Prezența trupelor române în Basarabia cunoaște un sentiment „Ce vor face aceste trupe? Vor crea un nou spirit? Vor aduce o eliberare, sau nu?” Misiunea preoților, misiunea oficială primită de la serviciul religios din cadrul Marelui Cartier General acesta a fost: „Încercați să explicați oamenilor rolul nostru, încercați să țineți în frâu trupele noastre. Încercați pe calea credinței, credinței comune, să neteziți idealul național”, a precizat Victor-Răzvan Martin.

Potrivit directorului Agenției pentru Știință și Memorie Militară, Vitalie Ciobanu, documentele vor fi făcute publice printr-o contribuție de autor de Ziua Armatei Române, marcată la 25 octombrie.