Jurnalul unui bărbat diabetic, diagnosticat cu coronavirus. Cum s-a simțit în fiecare zi

  • 17 Martie 2020 11:51
Jurnalul unui bărbat diabetic, diagnosticat cu coronavirus. Cum s-a simțit în fiecare zi
DIGI24/Leicester Mercury

Andrew O'Dwyer are 52 de ani și este diabetic. Este din Prestwich, o suburbie din Manchester, dar locuiește la Londra. La sfârșitul lui februarie, s-a întors dintr-o excursie în Italia și din precauție, bărbatul a decis singur să stea în autoizolare. Se temea să nu fi luat coronavirusul. Și a avut dreptate. După câteva zile, a fost diagnosticat cu Covid-19.

Andrew a fost cu un grup de 24 de persoane în Italia. Pentru că în Italia deja se declanșase epidemia, Andrew a decis să intre imediat în autoizolare. După câteva zile, a început să aibă febră și dificultăți în respirație, potrivit Digi24.ro

Înainte să dezvolte primele simptome însă, a fost testat pentru Covid-19, pentru că mai multe persoane din grupul cu care a fost în Italia s-a dovedit că erau contaminate cu noul coronavirus.

Cât timp a locuit singur, bărbatul a ținut jurnal pentru a explica ce i se întâmplă, cum progresează boala și cum se simte, zi cu zi, relatează publicația locală Manchester Evening

Bărbatul a devenit deja celebru în Marea Britanie, după ce presa, inclusiv BBC, a relatat despre cazul lui, mai ales că Andrew a criticat reacția greoaie a sistemului sanitar britanic.

Iată ce a povestit bărbatul în jurnalul pe care l-a ținut cât timp a stat în autoizolare:

Duminică, 1 martie

Am stat în casă toată ziua și m-am pus la punct cu e-mailurile primite și m-am uitat la televizor. În acest stadiu, nu aveam niciun fel de simptom și mă simțeam excelent. Eram cu ochii pe știri și observam ce se întâmplă în Italia.

Luni, 2 martie

Asta a fost ziua când am aflat că două persoane din grupul nostru de 24 erau bolnave. Amândouă au ajuns la spital și au fost printre primii 10 pacienți din Regatul Unit diagnosticați cu coronavirus. Unul dintre ei manifesta simptome de boală și totul s-a petrecut foarte repede. Avea o afecțiune cardiacă preexistentă, așa că a fost dus la spital. Cealaltă persoană era însă un membru mai tânăr al grupului, așa că am fost foarte surprins că s-a îmbolnăvit. Are doar 20 și ceva de ani. 

Toți eram ținuți la curent cu ce se întâmplă pentru că ne făcuserăm un grup pe WhatsApp.

Am un băiat de 9 ani care locuiește în apropiere. A înțeles că nu e totul în regulă cu mine și văzuse și el știrile despre coronavirus. Nu sunt sigur că a înțeles prea bine ce înseamnă asta, dar știe că tatăl lui trebuie să stea în casă două săptămâni. Am vorbit cu el prin FaceTime când a venit de la școală ca să-i spun că sunt bine.

Marți, 3 martie

Dimineață m-a sunat fi-miu și mi-a spus că e în stația de autobuz de peste drum. M-am uitat pe fereastră și i-am făcut cu mâna. Mi-a făcut semn că mă îmbrățișează. Am făcut și eu la fel și i-am spus că-l iubesc. Mi-a făcut bine asta, după câteva zile petrecute singur în apartament. 

Am început să rămân fără mâncare și vecina s-a oferit să-mi facă niște cumpărături. I-am dat o listă de chestii esențiale în caz că mă îmbolnăvesc. Lucruri generale - banane, fulgi de porumb, cutii de supă, conserve de fasole, calmante și Cola Diet. Mă înțeleg bine cu vecinii și asta chiar a fost de ajutor. 

Până acum, mă simt foarte bine, n-am niciun simptom, dar nu am ies din casă. 

Miercuri, 4 martie

A fost prima zi când am sunat la numărul 111 al sistemului de sănătate, pentru că tot mai mulți oameni din grupul nostru au fost testați pozitiv. Mi-a luat 40 de minute până când am ajuns să vorbesc cu un consilier. I-am explicat că am fost în contact cu cineva cu coronavirus și că m-am întors din nordul Italiei. 

Un consilier medical m-a sunat înapoi după o oră și jumătate și mi-a spus să stau în autoizolare, ceea ce deja făceam, și că vor trimite o asistentă acasă la mine să-mi facă un exsudat.

Până să se întâmple asta, m-au sunat două asistente. Mi-au spus să le pun orice întrebare la telefon decât să le întreb când vor sosi acasă, pentru a evita orice contaminare prin picături de salivă. 

Au venit pe la 3:30 pm, cu o mașină pe care nu scria nimic, dar ele erau în costume de protecție. Au ciocănit, au intrat, mi-au luat două exsudate și au plecat. Chestiune de câteva secunde. 

Joi, 5 martie

M-am trezit, am mâncat, am făcut treburi prin casă, totul normal. Nu m-am simțit slăbit sau ceva de genul ăsta, dar eram conștient că aș putea avea virusul. 

Mi-am continuat viața în autoizolare, așa cum fusesem instruit, și mi-am așteptat rezultatul testului. Mi-au spus că medicul de familie mă va anunța, indiferent de rezultat. 

Vineri, 6 martie

Încă mă simt bine și vioi. M-am uitat la TV și am lucrat ceva pentru serviciu. 

Nicio veste despre rezultatul testului, dar nici simptome. 

Sâmbătă, 7 martie

E o săptămână de când grupul nostru s-a întors din Dolomiți și 16 persoane au fost confirmate cu coronavirus.

Am aflat că sunt a 17-a persoană care a contractat virusul. Pe la 8:30 pm, am fost sunat de la St George’s Hospital din Londra, care mi-a confirmat că am COVID-19.

Am știut tot timpul că sunt probabil pozitiv și asta mi-a confirmat că am procedat bine încă de la început. Eram ultimul din grup care a primit rezultatul. Cei care locuiau la Manchester au fost printre primii diagnosticați. Am râs și am glumit un pic pe grupul de WhatsApp pe tema asta. Îți trebuie un pic de umor negru ca să treci peste situații dintr-astea.

Duminică, 8 martie

Am început să am simptome. Doar o tuse ușoară. Intermitentă - câteva accese, timp de câteva minute, cam la două ore. N-am dat prea mare importanță, dar când privesc înapoi, acesta a fost momentul în care au început simptomele. 

Am rugat-o pe vecină să-mi cumpere un termometru și l-a lăsat în cutia poștală. 

În afară de tuse, mânânc și beau ca și cum ar fi totul normal. 

 

Citiți continuarea pe DIGI24.ro

 
Tags

Alte Noutati

LIVE: Colecția de Jazz cu Daniela Nicolae
Meteo Chișinău
10,36
Cer senin
Umiditate:64 %
Vint:6,69 m/s
Fri
17
Sat
20
Sun
16
Mon
12
Tue
13
Arhivă Radio Chișinău