Radio România Chișinău vă prezintă frânturi din viața unui basarabean plecat peste hotare, cu bucuriile, tristețile, dar mai ales provocările ce apar în fața celor care au luat drumul străinătății.

Autor: Ina Guțu

Drumul către stele trece prin construcții, în Marea Britanie. Cam așa s-ar rezuma parcursul celor mai mulți dintre bărbații din R. Moldova ajunși în Regatul Unit în căutarea unei vieți mai bune. Al celor mai  multe femei- de la servicii de curățenie.

Ca muncitor pe șantierele londoneze a început și povestea lui Iurie Cojocaru, un tânăr ambițios și întreprinzător, originar din comuna Lozova, raionul Strășeni- primul dintre cei cinci copii și singurul băiat al familiei.  Pe Iurie, stabilit în Regatul Unit în urmă cu aproape 10 ani, l-am cunoscut la alegerile parlamentare din februarie, anul trecut, la una din secțiile de votare din Londra. Venise să transmită informații, despre modul în care decurge procesul electoral, pentru comunitatea online pe care o administrează.

Ne-am reîntâlnit recent, un an mai târziu, pe o bancă în Parcul Olimpic Regina Elisabeta din Stradford, locul în care s-au desfășurat Jocurile Olimpice și Paralimpice din 2012, într-o zi însorită de sfârșit de săptămână, pe fundalul decolărilor și aterizărilor de avioane pe aeroportul din apropiere.

Iurie a fost unul dintre mulții basarabeni care s-a ambiționat din răsputeri să rămână acasă, dar care, într-un final, așa cum s-a întâmplat cu aproape jumătate din cetățenii țării noastre, s-a lăsat învins în lupta cu prezentul și viitorul incert care se nuanța la orizont.A plecat la câteva ore după ce a luat această decizie. Fără bilet de avion, doar cu pașaportul și un mic rucsac în spate... Așa a ajuns la aeroport, într-o zi de iunie 2010.

”Când m-am convins, nu o dată, că nu e posibil să reușesc în Moldova, am luat rucsacul în spate și am plecat. Nu aveam bilet, nu aveam nimic. Țin minte că atunci când am ajuns la aeroport nu mai erau bilete pentru acea zi cu Air Moldova, cursele Wizz Air nu existau încă. Am venit cu British Airways, la un preț destul de mare. Aeronava era practic goală. Am insistat până în ultimul moment să rămân, deși vedeam prietenii, foștii colegi de școală că plecau. S-a început atunci, în 2010, un val mare de migrație care continuă, din păcate, și acum... Până în ultimul moment am rezistat...Vorbisem cu mama înainte, ea nu știa că o să plec. Dacă nici eu nu știam... După câteva ore o sunam deja din Londra”.

A plecat pentru că și-a dat seama că nu va reuși în Moldova cu salariul pe care urma să îl câștige ca profesor universitar începător:

”Într-un final, când trăgeam linie - trebuia să mănânc, să mă îmbrac, să achit transportul, cazarea, chiriile erau mari, și sunt și acum mari în Chișinău, prețurile sunt uneori mai mari ca peste hotare...Mi-am zis că nu mă voi descurca, nu voi reuși. Deja eram matur și trebuia eu să îmi ajut părinții, nu ei pe mine”

Iurie este absolvent de licență și de master în teologie, la Craiova. A finalizat și un an de doctorat, la Iași.

”Prima dată am revenit în Moldova după facultate. Profesorii de la universitate (Universitatea de Stat n.r.) îmi oferise posibilitatea să predau la Seminarul Teologic,cu un salariu de 1.200-2.000. Decizia mea a fost să merg iar în România să fac un master, de doi ani, în ideea că după master salariul va crește. Din păcate, am avut a doua dezamăgire. Salariul crescuse dar crescuseră și prețurile. Suntem cinci copii în familie, mai am patru surori. Părinții nu aveau posibilități, sunt oameni simpli de la țară, trebuiau să se descurce cu toți. Așa că după master am mers iar în România, la doctorat. Mi-am zis că poate cu doctorat voi avea mai multe șanse. Dar după un an de doctorat am abandonat pentru că am pierdut bursa. Obținusem cetățenia română. Bursa mea era pentru cetățeni străini, eu având cetățenia română nu mai eram străin deja.”

Își aduce aminte provocările din prima perioadă după ce a ajuns în țara de adopție.

”A fost puțin mai dificil cu munca, cu actele. În acea perioadă nu aveam dreptul de muncă, trebuia să ni-l obținem (cetățenii români au obținut dreptul pe piața britanică a muncii în ianuarie 2014 n.r.) A fost ca la toți, la început. Multă lume în chirie, în aceeași casă. Ne descurcam cum puteam. Munca era sezonieră. Uneori se termina foarte repede, trebuia să îți cauți altceva.”

Primul loc de muncă a fost ca ajutor de muncitor în construcții. În paralel a finalizat studii în domeniul IT, așa încât, zece ani mai târziu, Iurie Cojocaru, unul din mulții profesori universitari pe care Moldova i-a pierdut din cauza stagnării și corupției, a ajuns asistent manager într-o companie de construcții în Marea Britanie.

”Moldoveni în UK” și ”FreeMoldova”, proiecte sociale inițiate în Marea Britanie

Iurie este cel care administrează în prezent cea mai mare comunitate online a basarabenilor din Regatul Unit, proiect inițiat în 2012, cu peste 66 de mii de urmăritori,  ”MOLDOVENI ÎN UK” (https://www.facebook.com/groups/moldoveni.in.uk/ ), dar și prima și cea mai mare platformă de anunțuri a basarabenilor din Marea Britanie, moldoveni.co.uk (https://www.facebook.com/moldoveni.co.uk/)

Acum doi ani, Iurie,  împreună cu alți basarabeni care își doresc o schimbare în Republica Moldova, a fondat grupul de inițiativă civică FreeMoldova (https://www.facebook.com/FreeMoldova/),  în traducere Moldova Liberă -  o comunitate care numără și ea câteva mii de membri și care funcționează în bază de voluntariat și donații. Tinerii se împlică în diferite campanii de informare și conștientizare a cetățenilor rămași acasă. Unul din proiectele recente a fost Caravana FreeMoldova, organizată, în toamna anului trecut, în zeci de sate din R. Moldova.

”Luptăm pentru o Moldovă liberă pe toate planurile, pentru că libertatea și democrația încă nu funcționează cum ar trebui în R. Moldova. Chiar și în domeniul businessului, am experiențe. Nu poți să reușești, nu poți să te dezvolți pentru că intervine corupția”

Chiar dacă locuiește de aproape un deceniu în Marea Britanie, țara unde s-a integrat și care i-a oferit un trai stabil, Iurie mărturisește că ușa revenirii acasă o lasă mereu deschisă, ”pentru ziua în care lucrurile se vor schimba și în Republica Moldova”.

”Cel mai tare mă doare că Moldova stagnează, că oamenii de acasă sunt oarecum pierduți în timp. Votează aceeși socialiști, acceptă aceleași pomeni electorale ca în 2001,  când la putere a venit Partidul Comuniștior,  mentalitatea practic nu e schimbată. Ne pare rău de direcția aceasta greșită pe care o ia Republica Moldova și la nivel de guvern, și la nivel de parlament și la nivel de structuri locale. Corupția e foarte mare. Dacă vrei să te angajezi, trebuie să dai mită, dacă vrei la studii, trebuie să dai mită... În sensul acesta încercăm să ne implicăm. Să schimbăm mentalități, să schimbăm oameni...”

În Marea Britanie, la scurt timp când a ajuns, Iurie și-a întâlnit jumătatea. Aici, nu în Republica Moldova, au reușit să își cumpere o casă. Aici s-au născut și cei doi copii ai lor, cetățeni britanici care merg la școli și grădinițe în care învățătorii sunt tratați cu respect de statul lor. Celor doi copii Iurie împreună cu soția sa Ana, și ea basarabeancă, au grijă să le vorbească despre cât de frumoasă este Moldova, să îi crească  în spiritul tradițiilor și limbii române, să îi ducă în fiecare an într-o vacanță la bunici...

Mă întreb, oare ce se va întâmpla cu Moldova când nu vor mai fi în viață bunici la care să se vină, din toate colțurile lumii, în vacanțe...

Va urma...