28 iunie 1940 reprezintă, atât pentru milioane de români nevinovați, treziți peste noapte în afara granițelor propriei țări, cât și pentru urmașii lor, data la care începe în cel mai profund și dramatic sens al cuvântului, apocalipsa....

Această tristă comemorare, pentru mine a coincis cu lectura romanului politic ”O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell, eseist, scriitor, critic literar și jurnalist. L-am studiat puțin în facultate, dar cred că anume acum, stabilită fiind în Marea Britanie, țara de origine a autorului, cu experiențele, trăirile și preocupările pe care le am anume la această vârstă, simt cu adevărat impactul pe care l-a produs în mine această lucrare, considerată printre cele mai importante și influente ale secolului 20.

Distopia orwelliană- în care este prezentat tragismul, mumificarea ființei din care se reușește, în cele din urmă, într-un sistem totalitar, extirparea conștiinței umane și a oricărei forme de rezistență - reprezintă o realitate dramatică la care s-a încercat a ajunge, prin intermediul atrocităților instrumentate de regimul sovietic de ocupație, și impusă buneilor și părinții noștri, în teritoriul dintre Prut și Nistru, pentru o perioadă de 50 de ani. Consecințele Pactului Ribentrop-Moltov, în ceea ce a devenit după destrămarea Uniunii Sovietice, Republica Moldova, continuă și astăzi.

”Cine controlează trecutul, controlează viitorul: cine controlează prezentul, controlează trecutul” este motto-ul Partidului în romanul lui Orwel, partid care, prin distrugerea de cărți, presă scrisă, și înlocuirea zilnică cu documente cu conținut dictat de interesele centrale, rescrie istoria, îi face pe oameni să își nege trecutul sau să pretindă că îl uită cu desăvârșire. Prin interzicerea sentimentelor umane, controlul minților, prin inducerea fricii, terorii și urii alimentată continuu de propagandă, oamenii din Oceania, țara totalitară din roman, cu capitala la Londra, sunt forme fără fond, umbre îmbrăcate în corpuri umane reduse la nevoile de bază.

În perioada în care Orwell scria aceste rânduri, romanul fiind publicat în Marea Britanie în iunie 1949, pe teritoriul Basarabiei, autoritățile sovietice de ocupație reușiseră să comită deja un lanț continuu de crime.

Imediat după anexarea Moldovei istorice de la Est de Prut, regimul stalinist de ocupație a trecut la deznaționalizare, care urmărea ștergerea memoriei istorice a populației și adoptarea ideologiei totalitare comuniste. Acest lucru s-a făcut prin rescrierea trecutului, prin încercarea de a ”se demonstra” originea slavă și nu latină a populației băștinașe, (în realitate, majoritatea etnici români) și inventarea unei așa-numite ”limbi moldovenești”. S-a urmărit creare și inocularea ideii a două națiuni,  română și ”moldovenească”. Ocupanții s-au impus prin acțiuni de teroare în masă, dezumanizare,  până la pierderea moralității.

Zeci de mii de oameni, a căror singură vină era aceea de a fi români, au umplut închisorile unde în mare parte au murit schingiuiți sau aruncați de vii în gropi cu var, încă în primul an de ocupație, potrivit istoricilor. Sute de mii au fost deportați în Siberia, alte sute de mii au murit din cauza foametei organizate.

"-Cum își afirmă un om puterea asupra altuia, Winston?

-Prin a-l face să sufere. A răspuns Winston.

-Exact. Prin a-l face să sufere. Supunerea nu este suficientă, dacă nu vine cu suferință. Puterea se aplică prin durere și umilire. Puterea constă în sfâșierea minții în bucăți și asamblarea ei la loc în noi forme după propria ta alegere.

Este un fragment din dialogul între torționarul O’Brien și ”dușmanul poporului” Winston, protagonistul în romanul lui George Orwell.

”Un schelet cenușiu”, cu nasul strămb și ”chip de pușcăriaș înlănțuit”, fără păr, cu trupul murdar, plin de cicatrici  și răni roșii, cu dinții pe care cu ușurință îi scoate din gură torționarul O’Brien- așa arată ultimul om care s-a ambiționat până în ultima clipă să nu se lase controlat de Partid, după aplicarea metodelor de ”învățare”, ”înțelegere” și ”acceptare” a ideologiei totalitariste.

”Două lacrimi strălucitoare s-au rostogolit pe ambele părți ale nasului. Totul este bine acum. Zbuciumul s-a terminat. În cele din urmă (Winston) a câștigat lupta asupra sa. Iubea Partidul”.

Imaginea desprinsă din fotografiile unor oameni reali, din arhivele istorice din perioada sovietică, ale celor deportați, trecuți prin toate metodele de ”educare” de  către regimul totalitar, sunt de departe și mai dramatice. Partidul a câștigat în romanul lui Orwell asupra minții omului. În realitatea și istoria spațiului din stânga Prutului, regimul, cu toate experimentele și atrocitățile instrumentate de-a lungul a jumătate de secol, nu a reușit să ne extirpe pe deplin rădăcinile și să ne facă să uităm sau să pretindem că ne-am uitat trecutul, strămoșii și limba!

Cu toate acestea, și până astăzi în Republica Moldova se manipulează cu istoria, mituri despre o viață prosperă și fericită trăită în perioada sovietică sunt perpetuate de politicieni oportuniști, continuă să alimenteze campanii electorale și să tulbure minți rătăcite.

La putere în stânga Prutului au ajuns aceiași lupi sovietici îmbrăcați sau nu în haine de miei...