Altfel, ușor dar sigur, englezii s-au adaptat oarecum la noile condiții de viață. O mare parte dintre angajați au revenit la locurile de muncă, trenurile și autobuzele și-au reluat aproape integral activitatea. După mai bine de șase luni în care au stat acasă, elevii au revenit și ei la școală. Pentru a mai reduce din reguli și, probabil, pentru a-i deconecta puțin pe copii de la toate schimbările generate de pandemie, unele școli au decis să renunțe la uniforme în acest an școlar. 

În pofida numărului mare de cazuri de infectare, englezii sunt încurajați, bineînțeles prin respectarea unor măsuri stricte de igienă și protecție, să ia masa cât mai des în oraș, pentru a susține în acest mod activitatea restaurantelor, cafenelelor grav afectate de restricțiile impuse de pandemie.

Dincolo de aceste realități legate de virus, cel mai aprins subiect al acestei săptămâni ce vine din Regatul Unit a fost cu siguranță negocierile, sau mai degrabă eșecul celei de a opta rundă de negocieri, desfășurate la Londra (7-11 septembrie), ale acordului post-Brexit cu Uniunea Europeană. Guvernul condus de Boris Johnson intenționează să adopte o lege care, potrivit Bruxelles-ului ar favoriza concurența neloială a britanicilor pe piața Uniunii Europene începând de anul viitor, încălcând astfel legea internațională și, parțial, tratatul de retragere semnat în ianuarie.  

” Cum planul premierului i-a explodat în față” titrează publicația The New European articolul privind negocierile. Titlul este însoțit de o poză ce simbolizează metaforic acest lucru. Premierul Boris Johnson apare cu obrajii plini de funingine și cu părul măciucă, ca după o explozie a cuptorului cu microunde unde și-ar fi pus acordul negociat de către el cu Uniunea Europeană, în ianuarie.

Ediția de weekend a Financial Times scrie despre rebeliunea din parlamentul de la Londra, cu peste 30 de membri din Partidul Conservator, pe care premierul Johnson îl reprezintă, așteptați să voteze împotriva acestei noi legi care tensionează și mai mult relațiile cu UE. Ziarul mai scrie despre criticile inclusiv din partea foștilor premieri conservatori Theresa May și John Major. Potrivit acestora noul act legislativ ”subminează încrederea în Regatul Unit și afectează reputația țării”.

Daily Express exprimă o viziune mai ”luminoasă” a situației Marii Britanii pe plan internațional. ”Dacă negocierile cu UE au intrat în impas, optimismul este generat de semnarea, zilele trecute, a acordului de comerț cu Japonia, în valoare de 15 miliarde de lire” notează publicația.

În aceste condiții de mare tensiune generată de schimbarea bruscă și surprinzătoare a  guvernului de la Londra, care cu siguranță a prevăzut reacțiile Bruxelles-ului, mă gândesc din nou la coincidențe, la aceste acțiuni-petarde aruncate, prea poate, special în această perioadă doar ca să se sustragă atenția publică internațională de la strigătele de ajutor ce vin din Belarus, țara cu femei curajoase. Imaginile din mediul online, cu brutalitatea exercitată de forțele de ordine asupra liderilor opoziției și populației care protestează pașnic în dorința lor de a scăpa de dictator, sunt revoltătoare. Cu siguranță au un impact și mai profund și emoționant asupra celor care au trăit și au simțit ce înseamnă dictatura.

Svetlana Alekseevici, laureată a premiului Nobel pentru Literatură și ultimul membru al Consiliului de Coordonare a Opoziției din Belarus rămas în libertate, este păzită zi și noapte, prin prezența în apartamentul său din Minsk a mai multor  ambasadori europeni. Zilele acestea i-am reascultat discursul susținut la Stockholm, în decembrie 2015, la decernarea Premiului Nobel. Redau câteva fragmente care m-au impresionat și care, cred, descriu atât de bine ceea ce se întâmplă în aceste zile în Belarus:

”După puciul din august 1991, când Belarus a obținut independența, au crescut deja mai multe generații.  Fiecare dintre ele a avut revoluția ei. Oamenii au ieșit în piață, au vrut să trăiască într-o țară liberă, dar au fost bătuți, aruncați în închisori, dați afară de la universități, destituiți de la locurile de muncă. Revoluția noastră nu a avut succes, dar eroi ai revoluției avem”…

” În această lume a devenit incomod să trăiești. Deschizi televizorul și acolo, plini de mândrie, dictatorii vorbesc despre noi avioane și corăbii militare. A revenit epoca barbară, o epoca a puterii”.

”Am fost numită scriitoarea catastrofelor. Nu e adevărat. Întotdeauna caut cuvintele iubirii.

Ura nu ne va salva.

Ne va salva doar dragostea.

 Eu sper!”

În închisorile din Belarus, în aceste zile, sute sau poate chiar mii de oameni dornici de a fi liberi sunt schingiuiți. Nu vom ști niciodată câți dintre ei poate omorâți. Regimurile totalitare au tehnici bune de a-și ascunde urmele. Marii lideri actuali ai lumii împart însă sfere de influențe, apără interese financiare ale unor grupuri restrânse, se pregătesc de alegeri, au grijă să nu supere țarul...

Cine are acum timp de Belarus când Boris Johnson ”se ocupă” de Uniunea Europeană iar de Statele Unite, însuși țarul? Cine să audă strigătele disperate pentru libertate ale unui popor mic, de sub un papuc cât două continente de mare, când în jur pocnesc atâtea petarde?!