Culoarea roșie este însă cea mai folosită deoarece reprezintă sângele lui Iisus Hristos, răstignit pe cruce, pentru mântuirea omenirii, transmite Agerpres.

În tradiția populară de la noi, oul roșu de Paști simbolizează sângele Domnului și ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de îndepărtare a răului, fiind purtător de sănătate, frumusețe, vigoare și spor. Ouăle colorate în alte culori (galben, verde, albastru) vestesc bucuria primăverii. Cele colorate în negru se fac în amintirea celor care au murit. Ouăle închistrite sunt simbolul Mântuitorului, care a ieșit din mormânt și a înviat, precum puiul din găoace.

Tradiții și obiceiuri

Multe dintre obiceiurile pascale sunt legate de ou.În cultura populară, ziua în care se înroșesc ouăle este joia din săptămâna patimilor, cunoscută și sub denumirea de Joia Mare. Se spune că ouăle înroșite în această zi, nu se strică tot timpul anului. De asemenea, oamenii cred că ouăle roșii duse la biserică și sfințite, dacă sunt îngropate într-o gospodărie, aceasta este ferită de grindină și piatră.

La țărani mai există tradiția ca, în dimineața din duminica Paștelui, să-și spele fața cu apă nouă sau apă neîncepută în care pun un ou roșu, având credința că astfel vor fi tot anul frumoși și sănătoși ca un ou roșu. După consumarea ouălelor, cojile roșii sunt păstrate pentru a fi puse în brazde, la arat, crezându-se astfel ca pământul va da rod bun.

Ouăle de Paște, potrivit tradiției, erau adunate din cuibar în miercurea din a patra săptămână a Postului Mare, numită și „miercurea Păresimilor”. Exista obiceiul ca de la lăsatul secului și până în această zi, gospodinele să nu strângă ouăle. Era credința că ouăle alese în această zi nu se stricau până la Paște. Acum se alegeau ouăle pentru mâncarea de Paști și ouăle ce urmau să fie înroșite.Chiar dacă ele erau strânse în această zi, vopsitul lor avea loc în joia din săptămâna de dinaintea Paștelui, însă, niciodată în Vinerea Mare.

Tradiția populară mai spune că ouăle roșii sunt considerate păzitorii casei și tocmai de aceea nu trebuie să lipsească. În același timp, oul simbolizează viața eternă, fertilitatea, renașterea și norocul. În Antichitate, ouăle erau vopsite în diferite culori și oferite cu ocazia venirii primăverii, simbolizând astfel revenirea naturii la viață, urmată de explozia cromatică specifică.

Ornamentica ouălor decorative este extrem de variată. Aceasta cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe și religioase. Iată câteva simboluri și semnificații utilizate:

– linia dreaptă verticală = viața ;
– linia dreaptă orizontală = moartea ;
– linia dubla dreapta = eternitatea ;
– linia cu dreptunghiuri = gândirea și cunoașterea ;

Ouăle de Paște pot fi de diferite culori: de la roșu, galben, orange, roșu, verde, albastru, până la negru. Ouăle negre se fac în amintirea celor care au murit. La sate există credința că, dacă aceste ouă sunt ciocnite în numele lor, ei vor afla că pe pământ a venit Paștele și se vor bucura alături de cei vii.

Ciocnitul Ouălor, sacrificiu al divinității primordiale înfrumusețată prin vopsire și încondeiere, simbol al jertfei Domnului Iisus. Ciocnitul Ouălor este permis și așteptat cu nerăbdare de credincioși după slujba de Înviere a Mîntuitorului în noaptea Paștelui, până la Ispas-înălțarea Sa la ceruri.

Ouăle, vopsite în Joia Mare, se ciocnesc dupa anumite reguli de Paște. Oul are trei părți: vârful (care se numește cap), partea opusă (dos) și fețele laterale (coaste). În prima zi de Paște se ciocnește numai cap cu cap, a doua zi se poate ciocni cap cu dos, iar în zilele următoare dos cu dos.

Ca regulă generală, primul care ciocnește este cel mai vârstnic bărbat de la masă. Astfel, persoana mai în vârstă ciocnește capul oului ținut de partener, rostind cunoscuta formulă „Hristos a înviat!”, în timp ce acesta va răspunde cu cuvintele „Adevărat a înviat!”.

Citește și: Joia Mare – ziua care amintește despre Cina cea de Taină