Astăzi, această zi este marcată nu doar în Republica Moldova, ci și în România și în întreg spațiul românesc, cum sunt comunitățile de români din Ucraina sau Serbia, fie și neoficial. 

Sărbătoarea limbii române este strâns legată de procesele de renaștere națională din Republica Moldova de la sfârșitul anilor ”80 ai secolului trecut.

De fapt, primele drepturi cerute de basarabeni la mitingurile din perioada Perestroikăi gorbacioviste au fost ”Limbă! Alfabet!”, adică limba română să fie declarată limbă de stat și să revină la alfabetul latin.

În Uniunea Sovietică, deși formal oricine avea dreptul să-și vorbească propria limbă, în realitatea singura limbă oficială era rusa.

Iar în Republica Moldova, pe atunci, Republica Sovietică Socialistă Moldovenască, rusificarea luase proporții fără precedent, depășindu-le  mult pe cele din perioada țaristă. Limba română mai era folosită în sate, în timp ce în orașe, în administrație, în învățământul superior se folosea aproape exclusiv limba rusă.

În această situație, primii care declanșează campania pentru revenirea limbii române la alfabetul latin sunt scriitorii. Campanie care, de altfel, în foarte scurt timp a luat o amploare fără precedent. Cererilor de revenire la grafia latină li se adaugă și cele de proclamare a limbii române limbă de stat pe teritoriul Republicii Moldova. Totul a început de la manifestările Eminescu care aveau loc în sala mare a Uniunii Scriitorilor, își amintește fostul președinte al Uniunii Scriitorilor, Mihai Cimpoi.

Dar, și după 24 de ani, limba română este încă departe de a fi stăpână deplină la ea acasă, iar intelectualitatea și autoritățile ar trebui să depune eforturi mai mari pentru a repara situația, consideră Mihai Cimpoi.

Manifestațiile de stradă în favoarea acestor deziderate iau amploare, iar pe 27 august 1989 la Chișinău are loc prima Mare Adunare Națională  la care au participat, potrivit diferitor date, între 150 și 750 de mii de oameni care cer Sovietului Suprem, cum se numea atunci Parlamentul, să legifereze româna ca limbă de stat și trecerea la grafia latină.

Atmosfera generală era tensionată în țară, Parlamentul se divizase, un grup numeros de deputați cerând acordarea statutului de limbă de stat și limbii ruse.

Încă din 16 august începuseră greve ale muncitorimii rusofone, în special în stânga Nistrului, dar și la uzinele aflate direct în subordinea Moscovei din Chișinău și alte orașe,  împotriva decretării limbii române ca limbă de stat.

Pe 31 august 1989, în urma unor discuții aprinse, Legislativul reușește să voteze legile despre limba de stat și alfabetul latin. Limbii ruse îi revenea doar statutut de ”limbă de comunicare între națiuile din URSS”.

Începând cu 1990, 31 august a fost declarată sărbătoare a Limbii Române și marcată în fiecare an în Republica Moldova , cu mai mult sau mai puțin fast, în funcție de opțiunile geopolitice ale partidelor care s-au aflat la guvernare de-a lungul celor 22 de ani de independență.

Ziua limbii române, este marcată oficial, începând cu acest an și în România.