În timp ce unii istorici de sorgine sovietică au calificat Unirea Basarabiei cu România de la 27 martie 1918 drept ocupație sau anexare a Republicii Democratice Moldovenești, doctorul habilitat în istorie, Nicolae Enciu, cercetător științific principal la Institutul de Istorie al Universității de Stat din Moldova a demontat acest narativ. 

„Este evenimentul central al secolului XX pentru populația din acest spațiu, deoarece a determinat destinul de-a lungul deceniilor și până în prezent. A fost unire, indiscutabil. De ce? Trebuie să menționez că istoriografia sovietică bunăoară vorbea despre o anexare a Basarabiei. Și nu se cere mare efort pentru a demonstra că a fost unire, pentru că a fost un organ legislativ recunoscut, constituit pe baze legale, reprezentat proporțional de toate categoriile și grupurile socio-profesionale, care a dispus de prerogativa a de a decide prezentul și viitorul Basarabiei”, a explicat Nicolae Enciu.

Nicolae Enciu a subliniat că ceea ce istoricii sovietici au numit reunificare, având în vedere anexarea Basarabiei din 1940 de către URSS, nu poate fi numită eliberare, deoarece trupele militare ale Armatei Roșii, ulterior Sovietice și mai apoi ale Federației Ruse staționează până astăzi în partea stângă a Nistrului.

La rândul său, doctorul în istorie, Anatol Țăranu, a subliniat impactul de ordin politic pe care l-a avut Unirea din 1918, eveniment care a însemnat pentru populația din Basarabia respectarea democrației electorale și ale drepturilor omului. O altă consecință fundamentală de ordin politic a fost protejarea populației băștinașe de ororile regimului stalinist, a spus Anatol Țăranu.

„O sumedenie de basarabeni, familii întregi astăzi trăiesc, sunt în viață datorită faptului că în Basarabia nu a fost întrerupt șirul vieții, ceea ce s-ar fi întâmplat dacă Basarabia era în componența Uniunii Sovietice. În Transnistria, în timpul Holodomolului ”, a continuat Anatol Țăranu.

Declarațiile au fost făcute în cadrul unei dezbateri publice organizate de agenția de știri IPN.