Clădirea unde și-a desfășurat activitatea Sfatul Țării în perioada anilor 1917-1918 a fost alesă cu grijă pentru această misiune importantă, pentru că îndeplinea o serie de condiții și necesități indispensabile. Acum se află într-o stare degradată. Sala în care s-a votat actul unirii este atât de șubredă, încât poate găzdui acum numai repetițiile orchestrelor instituției, nu și pe cele mai dinamice ale studenților la actorie. Locul în care s-a votat unirea mai păstrează, însă, amintirea acelui eveniment istoric. Prorectorul pentru gospodărie al Academiei  de Muzică, Teatru și Arte Plastice, Ion Butucea spune din cauza finanțării modeste, clădirea și Sala Unirii pot fi doar întreținute, nu și restaurate.

„Aici Sfatul Țării a votat Actul Unirii cu patria-mamă, România. În prezent sala se folosește pentru repetiția orchestrei simfonice și repetiția orchestrei de fanfară a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Aici se mai petrec manifestații culturale, seminare. Clădirea are statut de monument de arhitectură și istorie protejat, dar finanțarea e foarte modestă, noi facem cu forțe proprii ce putem. Ar trebui nu numai sala de reparat, chiar tot blocul trebuie restaurat, reparat, consolidat. Pe parcurs au fost multe cutremure care și-au lăsat amprenta. Uitați-vă la tava, pe pereți sunt fisuri”, a declarat Ion Butucea. 

Istoria acestui edificiu este tumultoasă și începe în 1902, fiind construit pentru a fi un liceu-internat pentru copiii de nobili. Acesta a fost reorganizat, în timpul primului război mondial, în spital militar. Ulterior, clădirea va găzdui ședințele Sfatului Țării, povestește cercetătorul Iurie Colesnic.

„Biroul de organizare al Sfatului Țării, în frunte cu Vasile Țanțu, care era responsabil de organizarea primului Parlament al Basarabiei, a căutat o clădire potrivită și au găsit că foarte bună clădire ar fi a Liceului nr.3. Avea, în primul rând, internat care putea să găzduiască pe o parte din deputați care veneau de la țară, avea stație de telefoane, ceea ce era foarte important pentru legătura cu orașul și cu străinătatea. Era separată la marginea orașului Chișinău, deci putea fi ușor păzită, ceea ce era foarte important pentru vreme de anarhie cum era anul 2017, ca această clădire să fie protejată militar. Avea spații unde puteau activa fracțiunile din Sfatul Țării. Erau patru fracțiuni carea aveau nevoie de spații separate. Era fracțiunea moldovenească, fracțiunea țărănească, fracțiunea minoritarilor și fracțiunea socialiștilor. Și era o sală mare de conferințe care putea fi utilizată pentru ședințele în plen ale parlamentului”, a declarat Iurie Colesnic. 

La prima ședință a Sfatului Țării s-au prezentat aproape toți deputații din toate fracțiunile, povestește în continuare Iurie Colesnic.

„Președinte a fost ales Ion Inculeț, prin votul unanim al tuturor deputaților. Fracțiunea moldovenească era foarte mare, peste 80 de persoane și pretindea ca președintele parlamentului să fie Ion Pelivan, părintele naționaliștilor basarabeni. Dar, cu o seară înainte de deschiderea ședinței, la Pelivan au venit acasă Gherman Pântea, Anton Crihan și Ion Buzdugan și i-au spus că minoritarii nu îl vor vota și ar apărea problema ca Sfatul Țării să nu-și înceapă lucrările, să fie boicotat. Pelivan, care era un om foarte rațional, a întrebat pe cine doresc ei să îl aleagă și i s-a spus că e vorba despre Ion Inculeț, care li se pare mai apropiat ca platformă politică. Alegerea lui Ion Inculeț în calitate de președinte a fost benefică pentru Sfatul Țării, pentru că Inculeț a știut să manevreze foarte abil toate obstacolele care îi ieșeau în cale și să aducă Sfatul Țării acolo unde trebuia să-l aducă”, a declarat Iurie Colesnic.

Înainte de a fi votată unirea de la 27 martie 1918, în această clădire, Sfatul Țării a adoptat la 2 decembrie 1917 Declarația prin care Republica Moldovenească Democratică se declara autonomă față de Imperiul Rus, iar la 24 ianuarie 1918 Sfatul Țării declară independența Republicii Moldovenești față de Imperiul Rus. Aceste evenimente au fost premergătoare Unirii de la 27 martie 1918, votată de 86 de deputați, spune Iurie Colesnic. 

„Ceea ce urmează deja în etapa următoare foarte importantă, la 27 martie 1918, când acest Parlament, cu 86 de voturi votează unirea, cu 11 condițiuni și pune prima piatră de temelie la formarea României Mari”, a spus Iurie Colesnic. 

La scurt timp după votarea unirii, la 2 martie 1918, Ion Inculeț și-a dat demisia din conducerea Sfatului Țării, fiind numit ca ministru fără portofoliu pentru Basarabia. În locul lui, președinte al Sfatului Țării a fost numit Constantin Stere, iar ulterior, Pantelimon Halippa. La data de 27 noiembrie 1918, Sfatul Țării s-a autodizolvat. 

În 1920, clădirea în care acest for și-a ținut ședințele a redevenit sediu al unei instituții de învățământ – al Liceului ”Alexandru Donici”. În fața edificiului, în 1925 a fost instalat primul monument al Lupoaicei capitoline cu Remulus și Romulus, întemeietorii Romei, care a fost distrus în perioada sovietică. 

În 1933, în clădire este transferată Facultatea de Agronomie a Universității din Iași. După cele de-al doilea război mondial, edificiul a fost reconstruit și utilizat ca sediu  pentru administrația sovietică și bloc central al Institutului Agricol.

În prezent, locul unde și-a ținut Sfatul Țării ședințele este monument de arhitectură și istorie, de însemnătate națională, fiind introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură ale municipiului Chișinău.