„Rezultatele reuniunilor în formatul „5+2” și ale ședințelor grupurilor de lucru sectoriale, arată că există un interes sporit din partea Chișinăului și unul relativ din partea Tiraspolului de a aborda și rezolva probleme incluse în pachetul „Berlin Plus”. Președinția germană, italiană și austriacă a OSCE a depus eforturi susținute pentru a atinge anumite compromisuri între cele două părți, chiar dacă unele decizii adoptate nu au fost în conformitate cu interesele strategice ale Chișinăului.

Aceasta din cauza că practic lipsesc „pași în întimpinare” din partea autorităților de la Tiraspolul, care mai mult încercă să profite de o anumită legitimare „diplomatică” în acest proces. Una din provocările principale totuși, vizează dimensiunea drepturilor omului. Aceasta rămâne oarecum în umbra procesului de reglementare, iar Misiunea OSCE în Republica Moldova își realizează acest mandat în special pe malul drept, evitând o agenda mai activă în regiunea Transnistreană”.

Nota analitică arată că progresele limitate au fost influențate și de aranjamentele informale existente între unii oficiali de la Chișinău și Tiraspol, caracterizate de interese private și scheme de corupție. Iar, în plan extern, demersurile diplomatice de atragere a suportului internațional pentru medierea conflictului au fost lipsite de consecvență și viziune pe termen mediu și lung. Un exemplu recent în acest sens servește discursul președintelui Igor Dodon, la Adunarea Generală ONU, care a evitat să vorbească despre retragerea trupelor ruse din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, deziderat inclus în rezoluția din 22 iunie 2018.

Anterior, Ion Leahu, fostul reprezentant al Chișinăului în Comisia Unificată de Control, a declarat pentru Radio România Chișinău, că Tiraspolul are cerințe exagerate chiar și pe dimensiunile care deja au fost rezolvate prin semnarea unor protocoale.