-Nu e o muncă ușoară de director să conduceți această școală, care face naveta de atâția ani. Cu ce emoții începeți acest an școlar?

Copiii noștri sunt minunați și cei mai dornici de a face carte, pentru că nu poți să faci zeci de kilometri în fiecare zi doar ca să fii prezent la școală, vii de dragul școlii. Acesta este un lucru extraordinar, de apreciat, acest efort al copiilor.

Este dureros că, deja de 20 de ani de când suntem dați afară din școala din Grigoriopol, cei care au pus stăpânire pe acest teritoriu își bat joc de copii în continuare. Dar noi nu am renunțat la visul nostru de reîntoarcere în Grigoriopol. Sunt sigură că într-o bună zi ne vom întoarce victorios în clădirea noastră și vom fi stăpâni în casa noastră, școala noastră.

Aceasta este situația, cam tragică în ceea ce privește copiii din satele  Butor și Tașlîc. Acești copii fac vreo 50 de kilometri tur-retur, pentru ca să ajungă la școală și să se întoarcă acasă. Aceștia sunt copii eroi. Trebuie să apreciem efortul părinților și dorința lor, că au ajuns la concluzia că studiile care sunt în Transnistria nu le folosesc la nimic și depun acest efort. Desigur și pentru noi, cadrele didactice, eu ca director, depunem un efort suplimentar ca să asigurăm cu transport acești elevi. Acum așteptăm un număr mai mare decât anul trecut, peste 20 de elevi din Butor și Tașlîc vor fi. Cu Ministerul Educației vom discuta ca să avem transport pentru acești copii, mai ales pe timp de iarnă, nu putem să-i transportăm în picioare.

-Acum aveți patru autobuze și un microbuz, urmează să mai aveți un autobuz?

Da, urmează să vedem numărul exact, că în primele zile copii mai migrează dintr-un loc în altul, dar din calculele preventive pe care le avem, sunt vreo 220-225 de copii.

-Câte cadre didactice aveți?

Avem 24 de cadre didactice, foarte bine pregătite. Avem un colectiv tânăr, dornic de muncă.

-Știm că pentru profesori, pentru părinții acestor copii nu este ușor, întâmpină dificultăți, sunt persecutați…

Situația în care ne aflăm aici, deplasarea de fiecare zi, trecem prin așa-numita vamă, sigur că este o înjosire a demnității noastre că avem de peste 30 de ani acest control ilegal. Depinde de persoana care este acolo sau de ordinul pe care-l primește de la șefii lor, ce se va întâmpla. Iată chiar și acum nu știm ce va fi la așa-numita trece în satul Doroțcaia, sperăm ca va fi bine, am anunțat Biroul pentru reintegrare, am atenționat, pentru că orice poate să se întâmple, la curent este și OSCE care însoțesc acești copii… cam așa este lucrul nostru de 20 de ani, în felul acesta activăm, e destul de greu să suportăm aceste presiuni.

-Care este motivația acestor părinți, că în pofida dificultăților își dau copiii la aceste școli românești, chiar  în număr mai mare, ați spus, anul acesta?

Fiecare părinte dorește un viitor prosper copilului său. Timp de 30 de ani, părinții și-au dat seama că studiile oferite de regimul separatist nu îi mai ajută la nimic. Copii își doresc altă educație, să cunoască limbi străine, copii vor să cunoască limba română, să scrie corect în limba română și părinții îi susțin, unii mai au frați care au studiat acolo în Transnistria și au avut diferite probleme când au plecat la studii mai departe, chiar în Chișinău. Iar copii vor să meargă la studii și mai departe decât Chișinău, pentru că sunt niște copii extraordinar de buni, să știți că se adună copii cei buni la carte aici la noi și mă bucură acest fapt. Mă întristează că maturii nu-și dau seama că nu trebuie folosiți copiii pentru a-și demonstra niște calități neomenești. Noi suntem aici folosiți.