Și am să trec direct la subiect, pentru că, așa cum vedeți și titrat pe ecran, avem noutăți din lumea radioului, și nu orice radio ci, de data aceasta, vorbim despre cel mai urmărit post de radio din România - și mă refer aici la Radio România, firește. Bună ziua, domnule director!

Ovidiu Miculescu: Bună ziua!

Realizator: Bine ați venit și vă mulțumesc că ați acceptat invitația noastră!

Ovidiu Miculescu: Bine v-am găsit! Sunt un frecvent cititor al "Adevărului" și urmăresc ceea ce faceți dumneavoastră aici - și o faceți bine!

Realizator: Mă bucur că vă place "Adevărul", ca să zic așa.

Ovidiu Miculescu: Înainte de radio, sunt un om de televiziune; și mă refer în special la acest lucru pe care îl faceți aici. Iată, ciudat, e o chestiune pe care multe televiziuni nu o fac. Și e bine că se întâmplă.

Realizator: Vă mulțumim! Înainte de a trece direct la subiect, ca să zic așa, colegiii de la Teatrul Național București m-au rugat să vă transmit mulțumiri pentru parteneriatul pe care l-ați făcut, prin instituția pe care o conduceți, cu Teatrul Național, și m-au rugat să nu uit acest lucru. Și am să încep, firește, cu mulțumirile din partea lor.

Ovidiu Miculescu: Cu mare plăcere! Și să știți că nu numai Teatrul Național este partenerul nostru; Radio România dezvoltă multe parteneriate, cu instituții de cultură, cu teatre, cu muzee, cu filarmonici, cu universități, cu Academia Română, pentru că misiunea publică nu se declină doar în on air. Există un palier de online, categoric, și un palier de off air. Or, cred că această misiune publică înseamnă o activitate extrem de susținută și de serioasă, pentru tot ceea ce înseamnă performanță publică, indiferent cum se cheamă instituția care o realizează.

Realizator: Mă bucur să aud că există sprijin din partea Radioului și sunt convins că fiecare eveniment în care vă implicați merită susținere mediatică din partea mai multor instituții de presă, de fapt, pentru că, până la urmă, evenimentele culturale, în care este implicat Radio România merită mai multă atenție. Tocmai de aceea, am și zis, astăzi, să vorbim și despre festivalul pe care urmează să-l vedem aici, la București. Dar, până să ajungem la acest festival, voiam să vă întreb: am aflat că ați fost într-un periplu, așa, prin Kuala Lumpur, un loc deosebit. A fost un summit internațional foarte important, cu peste 1.000 de participanți.

Ovidiu Miculescu: 1.000 de broadcasturi...

Realizator: Așa.

Ovidiu Miculescu: ...Nu doar participanți. Radio România, de anul trecut, este afiliat la ceea ce se numește Asia-Pacific Broadcasting Union, echivalentul, dacă vreți, asiatic al EBU - European Broadcasting Union. Desigur, noi suntem membri, și membri respectați. Această ABU - Asia-Pacific Broadcasting Union adună peste 230 de membri care livrează o audiență potențială de patru miliarde de telespectatori și ascultători. Deci, practic, este cea mai puternică organizație de media din lume. Medii publice, în marea majoritate, sunt și medii private. Prezența la Kuala Lumpur, în Capitala Maleziei, a fost determinată de invitația pe care ei ne-au făcut-o, la cel de-al șaptele Summit mondial destinat educației prin media, categoric vorbim despre copii. Radio România a avut o poziție privilegiată în cadrul acestui summit, pentru că am fost în cel mai important panel, în cel de deschidere, iar... Și o spun cu bucurie: în momentul în care am prezentat oferta noastră editorială, sigur, foarte targetată pe educație, pe educație prin cultură, discutând, dând un exemplu - noi avem o emisiune foarte interesantă, de parenting - mulți se ocupă de educație, dar nimeni nu le spune părinților cum ar trebui să gestioneze această chestiune. Vreau să vă spun că, brusc, a devenit unul dintre subiectele principale ale întregului summit. A fost o abordare interesantă. Acolo a fost, v-am spus, foarte multă lume, au fost medii... Deci când vorbim despre 1.000 de broadcasturi, înseamnă o forță mediatică fabuloasă. Cu ocazia acestui summit, a fost invitată Orchestra Națională Radio, sigur, în detrimentul altor instituții culturale importante din Asia, Australia, tot ce ține de zona respectivă și nu numai. Au fost două concerte la Sala Filarmonicii din turnurile Petronas, deci cel mai bun loc existent acolo, două concerte absolut fabuloase.

Realizator: Trebuie să spunem... Mă scuzați, trebuie să spunem că este o sală în care chiar se țin concerte...

Ovidiu Miculescu: Sigur că da.

Realizator: Pentru că oamenii ar putea să creadă ca a fost o, așa /.../.

Ovidiu Miculescu:  Nu, nu. Este sala de concerte și în care concertează doar numele mari, pentru că, mă rog, Capitala Malaeziei și zona are multe săli de concerte. Acela este, nu știu, Ateneul lor, dacă doriți. Au fost două concerte absolut fabuloase, cu lume în picioare. Concertele au fost... Unul dintre concerte a fost filmat și transmis ulterior de către Televiziunea Națională Malaeziană și a fost preluată de 26 de canale, nu, de 36 de canale din 24 de țări...

Realizator: O, impresionant!

Ovidiu Miculescu: ...Ajungând la o audiență minimă de 1,2 - 1,4 miliarde de telespectatori și ascultători.

Realizator: Mai înainte de a continua discuția pe această temă v-aș invita să urmărim împreună câteva secvențe pe care, prin amabilitatea colegilor, le-am obținut cu ocazia acestei plecări la Kuala Lumpur, foarte importantă, de altfel. Haideți să...

Ovidiu Miculescu: Acolo a fost vorba, să știți, până la urmă, despre România. Adică am ținut steagul României foarte-foarte sus și foarte... cu un sentiment de mândrie și de mulțumire pentru nivelul de performanță extraordinar pe care l-am arătat acolo. Adică, într-un joc mare, am jucat foarte bine.

Realizator: Haideți să vedem despre ce este vorba!

Ovidiu Miculescu: Cu mare plăcere!/fdoman/sdm2

Realizator: Am văzut aplauze la scena deschisă, pentru Orchestra Națională Radio. A fost un concert care a impresionat, din câte am văzut.

Ovidiu Miculescu: A fost un concert excepțional, cum, de altfel, Orchestra Națională a Radio și celelalte orchestre realizează permanent, pentru că noi avem stagiunile regulate aici, în România, Radio România are patru orchestre și două coruri, deci, în acest domeniu muzical, suntem extrem de implicați și, dincolo de implicare și prezență, această chestiune, pe care eu o apreciez foarte mult și o împing cât pot, cuvântul cheie este performanță, pentru că lumea bună, a muzicii, a teatrului, a presei, a oricărei zone a vieții noastre, performanța stă sus la loc de cinste. Rcunoașterea și respectul vin din capacitatea de a genera performanță. Ori, orchestra noastră a generat performanță, iar recunoașterea este pe măsură, pentru că e ca în presă: în momentul în care generezi lucruri de valoare, răspunsul din partea publicului vine. Și acesta este barometrul cel mai bun. Ca și Societate Română de Radiodifuziune, sigur că este subordonată Parlamentului, dar să știți că ne raportăm la publicul care ne ascultă. Acolo este măsura. Nici în zona politică, nici în zona administrativă guvernamentală. Nu. Raportul nostru de performanță și de răsplată a finanțării pe care ne-o asigură publicul este doar cu el. Restul sunt pasageri în această relație: vin și pleacă. Ori, această instituție stă de 86 de ani, în acest an, la 1 noiembrie, vertical, în piață, practic, face parte din istoria României, s-a născut sub regalitate, a traversat momente foarte complicate, iar această credibilitate extraordinară, pe care o are Radio România, să știți că a fost construită de multe ori cu sânge, la propriu - și aici vorbesc despre Chișinău, a fost un moment absolut tragic, în '39. Primul studio teritorial al Radio România a fost la Chișinău, în drumul trupelor rusești, pe-acolo, clădirii i-a fost dat foc, pilonul a fost dărâmat, iar colegii noștri care lucrau pe vremea aceea au fost împușcați și aruncați într-o groapă comună. Am recuperat, vă dau un singur exemplu, o legitimație pe care un coleg de pe vremea aia, categoric, o avea în buzunar, la piept, când a fost împușcat și aruncat în groapa comună. Deci, sunt povești complicate, pe care Radio România le-a traversat, dar a rămas vertical și extrem de credibil în mintea românilor. Ori, cele aproape cinci milioane de oameni care ne ascultă zi de zi cred că sunt mult mai importante decât, știu eu, zâmbetele, mulțumirile sau aprecierile unui politician trecător.

Realizator: Da, într-adevăr așa este. Ați menționat cuvintele cheie și o să ajung imediat la un alt cuvânt-cheie, care, de obicei, este foarte prezent în toate activitățile instituțiilor publice, și mă refer la bani, firește, pentru că o să vă întreb imediat și cum vă descurcați în această perioadă. Am o curiozitate personală. Ați pomenit despre Parlament. Când ați văzut ultima oară un parlamentar la concertul Orchestrei Radio.

Ovidiu Miculescu: Surprinzător, că vin. Ceea ce este de apreciat - și asta o spun la fel de direct, cum spun și lucrurile care nu îmi plac. Sunt cumpărători de bilete, vin în sală, nu fac niciun fel de intervenție să ceară invitație sau... Pur și simplu. Nu sunt mulți, dar sunt. Deci, oameni de calitate, și oameni absolut normali există. Mă întristează faptul că nu vin mai mulți, pentru că în Sala Radio se întâmplă lucruri de o calitate culturală absolut speciala. Venind la acest Festival al orchestrelor radio, care este la cea de-a doua ediție - la prima ediție a fost BBC-ul, a fost RAI, a fost Orchestra din Torino, anul acesta vin finlandezii, vine Orchestra de la Praga, vine Orchestra Națională a Franței, vin cehii - nu îți vin la evenimente mici, sub un standard profesional și performant cel puțin de la nota 9 în sus. Nu vin!/amirea/sdm2

Astea sunt orchestre mari, orchestre puternice, cu soliști, cu dirijori, nume mari în lume, care au programul făcut pe următorii doi an, pe trei ani unii, care nu vin la evenimente pasagere, mici, sau la invitația unei medii despre care nu știe nimeni. Radio România - să știți că și încerc să răspund la întrebarea pe care dvs o anticipați - să știți că în momentul acesta este una dintre mediile - v-o spun cu mândie și le mulțumesc colegilor mei pentru lupta asta - este una dintre mediile publice, dintre serviciile publice de media, din Europa, cele mai puternice. Conducem în top, în audiență, suntem extrem de stabili financiar, suntem pe plus, nu avem datorii, nu avem credite, ne finanțăm proiectele culturale, educative, vă dau exemplu Festivalul Internațional de Teatru Radiofonic, Gaudeamusul, Festivalul Internațional al Orchestrelor, Pianul călător, Vioara lui Enescu la sate, Ora de educație muzicală, Educație teatrală, Cinci minute de muzică clasică în școli, deci sunt exemple de proiecte puse în aplicare, nu doar în on air, și în online. Nu se știe foarte mult în on air despre Vioara lui Enescu la sate! Dar este absolut emoționant, când vezi, într-un cămin cultural de comună, că vin oameni din sate, cu copii, cu bunici, cu pământul, sunt oameni care probabil nu au văzut o vioară reală niciodată, și ascultă încremeniți o oră - o oră și jumătate, Strauss, Beethoven, Ravel, piese pe care, sigur, accesibile, bucăți pe care Gabriel Croitoru sau colegii noștri le cântă. Este absolut; sau Cinci minute de muzică clasică în școli... nimeni nu face lucrul acesta.

Realizator: Da, este un program despre care și noi am pomenit de curând, un program pe care îl salutăm, de altfel, pentru că mie mi se pare foarte importantă educația muzicală în mediul școlilor și aș vrea să vă întreb un pic, să ne povestiți puțin despre acest proiect pe care l-ați inițiat de curând. De curând se implementează, mai exact, dar este într-o implementare continuă.

Ovidiu Miculescu: /.../ numai că vă dau cele două extreme: dacă la început colegii mei de la Radio România Muzical s-au chinuit, efectiv, să lămurească directori de școală că este un lucru bun, că este un lucru gratuit, că este un gest de educație prin cultură, foarte important, în momentul acesta am ajuns să avem semnate parteneriate cu aproape toate inspectoratele școlare din țară, cu Ministerul Educației, iar, practic, aceste Cinci minute de muzică clasică au ieșit din școală, au depășit teritoriul școlii, pentru că sunt primării, sunt mall-uri, sunt spații publice, care, văzând despre ce este vorba, au spus: 'Da, și nouă ne-ar prinde bine lucrul acesta!' Eu asta vă spuneam la început. Această misiune publică, eu am lucrat, vin după 23, 22 de ani din privat, nu mă țin multe lucruri la Radio. Nu am mize personale. Cred că după Antena 1, după Prima, după Europa FM și Radio 21, probabil ce era de demonstrat profestional am demonstrat și nu au fost companii pe care nu le-am dus la victorie! Dar această misiune publică este o chestie absolut extraordinară. Ori, banii pe care românii îi plătesc, este cea mai mică taxă din Europa, vorbim de 2,50 de lei, 2,50 de lei, este sub 10 euro pe an. Sunt țări ca Slovacia, sigur, acolo Televiziunea este împreună cu Radioul, contribuția ajunge la 600 de euro, 500 de euro. Nu vorbim de Franța, de țările nordice, dar vorbim de astea, mă rog, apropiate de noi./apuscasu/sdm2

Deci, această susținere financiară pe care publicul ne-o oferă, ea trebuie întoarsă, și trebuie întoarsă nu doar pe ceea ce se aude pe radio; și pe ceea ce este în online și, mai ales, Radio România merge între oameni și face lucruri. Pianul Călător... Noi lăsăm Pianul la finalul unui turneu într-o localitate, cu o condiție: ca, în fiecare lună, în jurul acelui pian, să se întâmple ceva; și să știți că se întâmplă. Este absolut incredibil.

Realizator: Ați pomenit despre problema aceasta financiară. O să duc ușor discuția în acea zonă, pentru că, cu riscul de a intra într-o, nici nu știu cum să-i spun, haideți să-i zic într-un fel de dispută de idei, o să vă întreb - și ați spus că o să discutăm foarte franc...

Ovidiu Miculescu: Da.

Realizator: Cum vă explicați că Radioul public se descurcă și postul de televiziune are datorii uriașe, este în probleme destul de mari, s-a pus problema unor restructurări masive, s-a pus problema închiderii unor posturi? Care este, așa, diferența? Pentru că, până la urmă, vorbim de două instituții care...

Ovidiu Miculescu: Funcționează pe aceleași legi...

Realizator: Exact.

Ovidiu Miculescu: Două servicii publice. Am să vă răspund cu riscul asumat de a mi se întoarce, sigur, și vorbe bune și vorbe rele, pentru că trăim în aceeași țară și... Această lume a mediei are fețe multe.

Realizator: Și orgolii multe.

Ovidiu Miculescu: Categoric. Aș vrea să aibă și performanță multă, pentru că eu vă spun, în momentul acesta, serviciile publice, cele două, beneficiază de fonduri suficiente. Deci, aici... La un moment dat s-a pus problema, domnule, a măririi taxei. Eu sunt ferm împotriva acestui lucru, pentru că bani sunt. Dar sunt două condiții, din punctul meu de vedere. La televiziune este o chestiune de management, cred că în proporție de 80%. Tâmplarii trebuie să facă mobila, bucătarii să gătească, bancherii să împrumute bani. E complicat când un cofetar, sau cofetari, nu vreau să mă refer la nimeni, se apucă să construiască mașini. N-o să iasă niciodată. Televiziunea cred că a mai avut o neșansă mare, ca, după '90, să fie foarte puțini oameni în fruntea ei, care măcar înțeleg industria. Televiziunea și Radioul sunt niște industrii, nu sunt niște hobbyuri. Ori, o industrie se ține în mână dacă o cunoști, dacă ai o experiență, o expertiză, în domeniul acesta, dacă ai trecut prin ea, dacă ai o viziune, dacă ești pregătit să o administrezi, pentru că, de fapt, un președinte-director general... Parlamentul de ce-l trimite acolo? Ca să administreze un business public, care are toate rigorile unei companii, indiferent de forma ei de finanțare. Și a mai fost un lucru, cred, la televiziune și s-a întâmplat și la radio, din știința mea, deși eram în zona privată, nu... Mă uitam la radio, dar din punct de vedere al cercetării, al audienței, pentru că era un potențial concurent la vremea aceea, când conduceam Europa FM și Radio 21. A fost implicarea sau neimplicarea politicului. Eu vreau să vă spun - și aceasta este și trebuie să o recunosc, este unul din avantajele pe care eu le am de când sunt aici - deși au existat încercări de presiuni și, de, așa, mici sugestii. Nu am... Dar, de pe palierele inferioare, cred despre mine că știu industria foarte bine./fdoman/sdm2

Nu am /mize/ personale. Deci nu am nici o, cum să vă spun, teamă sau jenă de a răspunde potențialilor intervenienți foarte franc. Cred că la televiziune ne-a lungul anilor nu s-a întâmplat lucrul acesta. Acum ei sunt într-o situație într-adevăr foarte grea. Eu vă spun, rezolvabilă. Vă mai aduc aminte de un lucru. În Europa, și nu numai și Europa, și în Asia, peste 95% din serviciile publice funcționează împreună. În Europa noi mai suntem cinci în momentul acesta, dintre care două suntem noi și bulgarii. După știința mea, bulgarii au început să pregătească unificarea. A nu se înțelege că unificare aici ar însemna preluarea datoriilor sau a minusurilor Televiziunii de către Radio. Ca să ajungă la aceste rezultate și la acest plus și la această solidă stabilitate financiară, nouă ne-a curs sânge. Adică nu este simplu! Este cu nopți nedormite, e cu muncă multă, cu cercetare, cu împingere. Or, răspunsul îl avem în cele aproape cinci milioane de oameni care ne ascultă. În momentul în care mă uit la televiziune și spun ce rating mediu face televiziunea, între 0,4 și 0,6, cu 100 și câte zeci de milioane? Nu? Something wrong! Undeva este o problemă!

Realizator: Raportul nu este tocmai...

Ovidiu Miculescu: Absolut. Or, eu cred că este o chestiune de management și, pe de altă parte, este o situație pe care cred că zona politicului, sigur, în parlament va trebui să o rezolve, pentru că TVR cade în fiecare zi. Nu se poate să nu existe un serviciu public de televiziune. Dar va trebui luată o decizie foarte fermă. Soluții există. Dar ele se iau de multe ori, să știți, bărbătește și de multe ori dor. Cred că la TVR vremea medicamentelor a trecut și cred că este timpul operațiilor!

Realizator: Da. Vă mulțumesc. Este o analiză la care sincer să fiu nu mă așteptam, pentru că de obicei din ce îmi amintesc între directorii instituțiilor publice, și aici mă refer la instituțiile media, Radio și Televiziune, au existat întotdeauna niște schimburi de amabilități în care oamenii s-au menajat.

Ovidiu Miculescu: Dar ca persoane, de exemplu, Stelian Tănase este un personaj absolut excepțional. Nu fac trimitere la persoană, ci la profilul managerului. Deci în momentul în care parlamentul sau entitatea care te trimite acolo este normal să îți solicite două lucruri, minimum două lucruri de care majoritatea serviciilor sau a instituțiilor publice din România se tem: obiective și măsurare. Această misiune publică nu este o chestiune teoretică pe care doar o enunțăm. Știți cum, din avion câmpul se vede frumos. Jos las sapă este greu, este cald, ți-e sete, faci bătături, pământul este tare, apar problemele. De sus se vede frumos. Ori, cred că problema managerială, care să știți că se multiplică, eu văd la mine, aceste două servicii publice încă au mentalități de anii '84, au trăit într-un acvariu, fără legătură cu lumea reală. În stradă este greu, lupți pentru o bucată de pâine. Animalul de apartament sau peștele din acvariu nu are astfel de probleme. Este o chestiune de mentalitate cu care eu m-am luptat și mă lupt în continuare în Radio și lumea a început să înțeleagă. Eu fără ei nu puteam să ating performanță. Dar lupta de zi cu zi vă spun că nu este deloc simplă. Dar totul este să luptăm și chiar dacă ne tensionăm să ne tensionăm la construcție, nu la demolare.

Realizator: Corect. Ați spus mai devreme că ați venit din mediul privat și o să vă întreb cât contează pentru dumneavoastră sau cât țineți cont de concurența care există în mediul privat de obicei în postura aceasta, de director al postului public de radio.

Ovidiu Miculescu: Vin din mediul privat, trecerea de la privat la public pentru mine a fost un șoc cultural. Deci, este, credeți-mă, foarte greu! Este foarte greu! Este o altă lume, este o altă lume!

Realizator: Explicați-ne.

Ovidiu Miculescu: Este un sistem birocratic care are și părți bune, dar foarte complicat. Există o viteză de reacție încetinită mult. Cred că multă vreme nu s-a depășit viteza a doua, adică nu am reușit să schimbăm într-a treia. Oamenii sunt învățați că există lucruri veșnice pe lumea asta și că noi, muritorii, realizatorii, șefii, suntem veșnici, și nu temporari. Spiritul de competiție neexistând, performanța nu poate fi generată. Or, trecerea pentru mine a fost prea, a fost lucrul cel mai greu. Am găsit oameni de foarte bună calitate, am găsit și oameni care nu se pot regăsi acolo, care nu vor, nu știu, nu pot. Dar, pe de altă parte, am simțit un lucru și acum, mă rog, este o chestiune foarte personală - de multe ori armata știe să lupte. Dar, dacă nu este convinsă cu argumente că steagul este unul câștigător sau serios ea nu va pleca la luptă cu determinarea aceea cu care se câștigă. Competiția cu mediile private este una normală. Practic, 24 de ore sunt pentru toți la fel, publicul este același pe care ne batem. Cred că, mă rog, cunosc această industrie bine și ne luptăm cu ei și o să îi învingem, împreună sau pe bucăți, pentru că totuși are acest avantaj mare serviciul public, are o forță pe care mediile private nu o au. Dar privatul are acea mentalitate de luptător și de dorință de performanță care în zona publică s-a cam atrofiat în mulții ani în care totul era asigurat fără să li se ceară nimic în schimb. Ele cer, cu orice risc, știu că sunt trecător în această poveste cu Radioul, dar repet, și mai este un lucru pe care aș vrea să vi-l spun.

Realizator: Vă rog.

Ovidiu Miculescu: Unul din lucrurile care m-au determinat să accept să vin la Radio a fost dorința de a demonstra că un serviciu public nu este destinat apriori dezastrului financiar, falimentului, lipsei de performanță, nu, se poate performa și se poate performa bine. Eu am luat Radioul pe minus. L-am luat pe un trend descendent de audiență. Oamenii le fac pe toate. Chestiunea este să știi să-i mobilizezi, să generezi încrederea că știi ce faci, să alegi oamenii potriviți și să ai, sigur, este un balans, este un echilibru care trebuie ținut permanent, dar respectăm misiunea publică, suntem echilibrați, nu înclinăm balanța pe informație sau pe știri, în nicio parte, că nu sunt membru de partid, nu am parti-pris-uri și nici nu voi avea. Misiunea cultural-educativă ne-o facem, pe posturile noastre cele două exclusiv culturale, Radio România Cultural și Muzicalul, se întâmplă lucruri de bună calitate, pe România Actualități programul, nu știu dacă ascultați, curge, a început să curgă, se întâmplă lucruri importante, acoperim întreaga arie, am coborât sau am început să coborâm între oameni, renunțând la acel piedestal în care o medie publică, vezi Doamne, vorbește singură în lumea ei și ceilalți trebuie să asculte și iată că ceilalți în alte cazuri și din păcate, la Televiziune, au zis 'Nu vreau să te ascult, nu vreau să te urmăresc!' și plătim, dar nu dăm nimic înapoi. Nu este în regulă aici.

Realizator: Ar fi o grămadă de întrebări pe care aș vrea să vi le adresez legate de ce urmează să se întâmple în posturile de Radio.

Ovidiu Miculescu: Operăm 15 canale, dintre care 14 în România și unul la Chișinău, foarte greu, dar nu ne lăsăm. Este foarte greu!/apuscasu/ilapadat

Realizator: Dar o să vreau să revenim, totuși, la un moment dat și la festivalul care urmează să înceapă...

Ovidiu Miculescu: Sigur că da, dar îmi cer scuze....

Realizator: A fost o paranteză binevenită pentru că am vrut să aflu mai multe lucruri din bucătăria dumneavoastră, de acolo, și o ultimă întrebare pe tema asta și promit că trecem imediat și la festival. Mă refer la vocile din Radio, la cum se încurajează tinerii să intre într-un post care știam, pe vremuri, că este așa ca o castă închisă în care nu...

Ovidiu Miculescu: Vedeți, acesta este genul de întrebări simple cu răspunsuri grele. Este nevoie de sânge proaspăt. Sistemul birocratic și sistemul intern este foarte bine, mă rog, fixat și de multe ori în multe părți ruginit. Deci nu mai poate fi desfăcut decât dacă îl tai. Sigur, generațiile se schimbă și natural, dar noi încurajăm intrarea în Radio a oamenilor talentați, dedicați, vii ca spirit, ca, mă rog, curaj de a aborda lucruri. Este nevoie de o cultură în același timp. Este vorba despre o bună cunoaștere a limbii române, pentru că Radioul are grijă, totuși, de niște valori de care ceilalți nu prea au grijă - limbă, istorie, tradiții, cultură, nume mari. Sunt chestiuni pe care noi trebuie să le protejăm și încercăm să facem lucrurile acestea într-un mod modern, nu tot ca în '82. Dar, este un lucru greu și o chestiune care ia mult timp, pentru că rezistența sistemului încă este mare. Adică oameni care vin și spun: dar eu lucrez de 30 de ani în Radio. Bun, și ce ai făcut în acești 30 de ani? Păi ce, este emisiunea mea. Pardon, nu este deloc emisiunea ta. Noi suntem dependenți sută la sută de acele milioane de anonimi care ne plătesc și noi pe ei în servim 120%. Deci nu există emisiunea mea, tronsonul meu. Acestea fac parte din acea mentalitate. Dar lucrurile se schimbă și lumea a început să înțeleagă, pentru că repet, sunt foarte mulți oameni de foarte bună calitate în Radio. Dacă nu ar exista, roata nu s-ar învârti. Dar există și zgură. Asta trebuie să o recunosc.

Realizator: Am zis că este ultima întrebare. Am mințit. Este, nu, acum o să vin la o curiozitate personală, dacă-mi permiteți, ca unul care la un moment dat în studenție a lucrat așa timp de un an la Cluj, la Radio Cluj, lucru pe care știu că nu aveați de unde să-l cunoașteți, dar pe care vi l-am spus acum tocmai pentru că aș vrea să mă refer, apropo de tinerețile mele, cum priviți modul în care Florian Pittiș a făcut la un moment dat un post de radio pe net? Eu am spus că era un mod vizionar de face radio.

Ovidiu Miculescu: Categoric.

Realizator: Cum este văzut acum acest Radio3Net Florian Pittiș în instituția dumneavoastră?

Ovidiu Miculescu: Deci 3Net funcționează. El are o audiență mare în on-line. Este mic, este viu, este extrem de adaptat la timpul pe care-l trăim. Sunt copii foarte buni acolo care mișcă lucrurile, iar vizavi de viziunea pe care a avut-o Pittiș, despre care dumneavoastră vorbiți, ea funcționează și astăzi, pentru că știm că nu viitorul, ci prezentul deja este în această zonă de on-line. Sloganul European Broadcasting Union, este "The future is hybrid", deci practic platforma comună pe care vor veni simultan imagine, voce, muzică și date. Practic, acest lucru se întâmplă. Or, adaptarea și avansarea pe acest teren nu mai este o opțiune, este obligatorie. Ori de asta efortul mare pe care-l facem este de a intra foarte serios în această zonă de on-line, care practic nu mai are granițe. Globalizarea aceasta funcționează, poate în unul din primele rânduri, în media. Or, distanța dintre tăiat și lipit bandă și această deschidere fabuloasă a internetului înseamnă din nou un șoc cultural pentru mulți și este greu să se adapteze și să înțeleagă că zona aceasta nu ține de viitor, ci suntem în ea de câțiva ani buni.

Realizator: Haideți să trecem, totuși, la festivalul care urmează să înceapă pe 20 septembrie. Este unul din punctele de interes pe care aș fi vrut să le atingem. Practic se întâmplă ca cinci orchestre radio europene să fie la București prezente pentru niște concerte importante, niște concerte, cum ar spune englezii, high level. Cum a ajuns postul public de radio să organizeze un asemenea eveniment și cam ce înseamnă evenimentul acesta, până la urmă, pentru cei care nu cunosc detaliile lui?

Ovidiu Miculescu: Practic, în 2012 a fost prima ediție. Vechiul Consiliu de Administrație și anteriorul președinte, eu făceam atunci parte din Consiliul de Administrație, noi am împins, am crezut în acest proiect, cum am crezut și în proiectul Moldova, l-am promovat, l-am realizat, l-am finanțat și prima ediție a fost un succes. Vreau să vă spun că Radio România are două, știu eu, atribute de unicitate. O să vi se pară paradoxal, dar să știți că nu mint.

Realizator: Vă rog.

Ovidiu Miculescu: Gaudeamusul și acest Festival internațional al orchestrelor radio sunt unice în lume, în lume. Nici o medie publică din lume, foarte ciudat, am căutat mult, dacă greșesc îmi cer scuze, nu am găsit eu un exemplu similar, nu mai organizează, finanțează, susțin, promovează și fac să se întâmple aceste două, acest tip de evenimente culturale, educative și mai ales la această amploare. Venind la festival, este a doua ediție, este o confirmare că Radio România are constanță în dezvoltarea proiectelor. Aducem nume mari la București. Pentru o săptămână, categoric, Bucureștiul va fi capitala muzicii clasice europene. Concertele noastre vor fi difuzate atât pe RRC, cât și pe RRM, pe platformele de on-line. Sunt oferite în Europa, European Broadcasting Union și Asiei prin ABU, deja o serie de concerte au fost solicitate din Japonia, din Coreea de Sud, din Malaezia, din...

Realizator: Mă scuzați, o să vă întrerup. Concertele acestea de obicei ca, eu necunoscând de altfel care este situația, ele sunt plătite de respectivele organizații care le solicită sau fac parte din acest protocol EBU și...?

Ovidiu Miculescu: Nu, există un protocol de schimburi culturale în care lucrurile....

Realizator: Că mă gândeam că este ca la meciurile de fotbal cumva și că drepturile de difuzare mai înseamnă niște bani.

Ovidiu Miculescu: Nu, nu. Există niște convenții, există niște acorduri, pentru că schimburile se întâmplă în toate sensurile. Anul trecut, de exemplu, Radio România a urcat pe platforma EBU. Deci în Europa 168 de concerte, fiind a patra țară din Europa, înaintea Franței, care a generat și s-au consumat aceste gesturi culturale de excepție. Aici un rol important îl are Centrul Cultural Media, pentru că noi, reorganizând puțin, reașezând structura organizatorică a Radioului Public, am adunat, am adus tot ce înseamnă cultură sub o singură umbrelă ca să putem să o suținem mai bine, să o finanțăm mai bine, să o interconectăm. Și este o fată absolut extraordinară, directoarea de acolo, Oltea Șerban-Pârâu, unul dintre împingătorii; nu aș vrea ca ceilalți colegi ai mei să creadă că doar ea este, dar în momentul aceasta ea este personajul principal în acest demers./lazard/ilapadat

Cred că în momentul acesta și nu cred, am această certitudine, Radio România este principalul jucător în piața culturală media din România.

Realizator: Domnule director, pentru că timpul nu ne mai permite să ne întindem foarte mult pe acest subiect, din păcate, și mi-aș fi dorit totuși să îl acoperim mai exact. Haideți să le facem o invitație celor care ne urmăresc între 20-27 septembrie.

Ovidiu Miculescu: La Sala Radio se întâmplă un eveniment de excepție. Puteți asculta o muzică de o calitate absolut extraordinară, puteți vedea și auzi artiști de top din Europa, artiști care ridică în picioare săli pe toate continentele și, practic, Radio România vă oferă on-air și on-line aceste concerte, sigur, sala are doar 1000 de locuri, dar prin intermediul posturilor noastre veți fi conectați, ascultați, urmăriți-ne pentru că realizăm un gest de cultură românesc de foarte bună calitate și foarte înaltă performanță. Să știți că stăm în rând cu Europa fără să plecăm capul, absolut nici un centimetru.

Realizator: Mă bucur să aud acest lucru. Vă mulțumesc încă o dată pentru prezența dvs. aici în studiourile "Adevărul live". Vă aștept și cu ocaziile care urmează și cu Gaudeamus, firește să povestim, pentru că și acolo este foarte mult de discutat. Și firește, o să fim prezenți și noi la acest festival și o să urmărim cu atenție, inclusiv prestația pe care cu siguranță o va avea cu succes și Alexandru Tomescu, /și nu numai el pentru că/...

Ovidiu Miculescu: /Sigur că da/, Tiberiu Soare, Cristian Mandeal, orchestra noastră care, veți vedea, este în rând cu ceilalți, nu este cu nimic mai prejos. Și aș vrea să vă mulțumesc. "Adevărul" este în zona culturală un partener serios al nostru. Eu vă mulțumesc pentru asta. Să știți că ne alegem partenerii. Și, practic, e o bucurie ca medii diferite să se adune împreună și să susțină lucruri de valoare care până la urmă sunt românești. Adică, zona orgoliilor și a meciurilor sterile între noi cred că oamenii deștepți le-au depășit de mult. Și eu vă mulțumesc încă o dată.

Realizator: Cu mult drag. Mulțumesc foarte mult.