La începutul lui septembrie, o dronă a zburat peste rezervația forestieră Waiakea de pe Big Island din Hawaii. A încetinit, a coborit foarte aproape de umbrar și a pregătit un device atașat de trenul de aterizare. Două brațe din plastic s-au rotit încet, au înșfăcat o mică ramură și, cu ajutorul unui fierăstrau incorporat, au tăiat-o. După ce a colectat mostra, drona a zburat din nou.

Acesta ar putea fi viitorul silviculturii. Operațiunea, condusă de Ryan Perroy, un geograf de la Universitatea din Hawaii, face parte dintr-o misiune care și-a propus să salveze un copac special - sacrul ʻōhiʻa - care acoperă insulele. Pentru mulți hawaieni, ʻōhiʻa e un simbol al naturii, coloana vertebrală a ecologiei, esența însăși a pădurii. Însă acești copaci sunt amenințați.

Au fost descoperite 1600 de focare ale bolii pe Big Island și încă 100 pe alte insule

Departamentul American de Agricultură, Serviciul Forestier American și Universitatea din Manoa au identificat o ciupercă ucigașă pe insulele din Hawaii, încă din 2014. În ultimul an, cercetătorii de la Universitatea din Pretoria și de la alte instituții au confirmat într-o lucrare științifică faptul că există două specii de ciuperci care provoacă distrugeri și ambele sunt noi pentru știință. În acest moment, au fost descoperite 1600 de focare ale bolii pe Big Island și încă 100 pe alte insule. „E, probabil, cel mai devastator lucru pe care l-am văzut în cariera mea", spune Lisa Keith, un patologist botanic care staționează în Hawaii de aproape 20 de ani.

Ciuperca își face loc în sistemul vascular al plantei și îi retează rezerva internă de apă, deshidratând-o. În câteva săptămâni, frunzele copacului capătă culoarea cărămizie, cu pete negre. În cele din urmă, frunzele cad, lăsând în urmă doar trunchiul mort ce putrezește.

În momentul de față, nu există încă leac pentru infecție

O provocare majoră pentru oprirea devastării provocate de ciupercă este monitorizarea răspândirii ei. Pădurile din Hawaii sunt vaste și dense și greu de explorat la picior. Și aici intervin dronele. Încă de la începutul lui 2017, Perroy a asamblat o mică flotă de șapte drone modificate pentru supravegherea ciupercii. Una dintre dronele cele mai mari a fost transformată în parteneriat cu o companie elvețiană ca să poată transporta o bucată de creangă. Folosindu-se de o bară din fibră de carbon, drona apucă o creangă și o îndepărtează, fără riscul de a se încurca în liane.

Alte drone din arsenalul lui Perroy culeg imagini din pădure prin camerele incorporate. Dronele zboară în linii drepte de-a lungul unei parcele, luând sute sau chiar mii de fotografii. Imaginile pot fi verificate manual sau cu un sistem de învățare automat pentru semne de boală. Această munca i-a permis echipei lui Perroy să cartografieze ariile afectate de ciupercă și să constate cum s-a răspândit ea în timp.

Perroy spune că dronele au devenit un instrument important în lupta împotriva acestei molime fulgerătoare. „Au trecut de la statutul de device-uri pe care ți-ar plăcea să le ai, la o parte esențială a programului nostru de monitorizare."

Echipa încearcă să identifice copacii bolnavi într-un stagiu incipient al infecției, atunci când frunzele abia încep să se coloreze. Totuși, odată ce simptomele sunt prezente, ʻōhiʻa e ca și moartă. În plus, frunzele maro pot fi un semn de deshidratare cauzată și de alte lucruri. Ceea ce și-ar dori cu adevărat oamenii de știință e să știe dacă ciuperca ucigașă e cu adevărat prezentă, de aceea mostra de creangă e atât de importantă. „Ca să obținem o confirmare, trebuie să avem o mostră fizică", spune Perroy.

140 de specii native pe cale de dispariție ar putea fi afectate de ciupercă

Deși ʻōhiʻa sunt abundente în Hawaii - alcătuind 50% din pădure și 80% din pădurea nativă - un număr uriaș ar putea sucomba din cauza ciupercii în următoarele decenii. Acest lucru va altera fundamental mediul natural al insulei. În zonă trăiesc mai bine de 140 de specii native pe cale de dispariție care ar putea fi afectate de ciupercă. Dacă pădurea se schimbă dramatic, șansele lor de supraviețuire ar putea fi distruse.

Richard Camp, un ecologist care lucrează pentru US Geological Survey se teme că dacă boala se răspândește pe dealurile de pe insulă ar putea afecta habitatul natural al unor specii de păsări rare care și-au găsit aici refugiul.

Lisa Keith îl apreciază pe Perroy pentru munca lui de pionerat. „E extrem de importantă", spune ea. „Echipele forestiere sunt implicate în eforturi de-a stopa boala - de exemplu, prin extragerea copacilor afectați de îndată ce sunt indentificați. Folosirea tehnologiei de monitorizare esențială. O asemenea abordare înseamnă o șansă în plus pentru ecosistem".

sursa: digi24