Încă un nume vehiculat în cursa pentru șefia NATO
-
10 Februarie 2022 10:13
Succesorul norvegianului Jens Stoltenberg la șefia NATO va fi ales pentru summitul de la Madrid de la sfârșitul lunii iunie, iar țările europene vor să desemneze o femeie, o premieră pentru Alianța Nord-Atlantică, aceasta fiind condusă doar de bărbați de la crearea sa în 1949, relatează AFP citată de Agerpres.
"Cursa este deschisă de la anunțul surpriză al lui Jens Stoltenberg din decembrie 2021 că va candida la conducerea Băncii Centrale a Norvegiei", a afirmat un diplomat european din cadrul NATO.
"Însă procesul de desemnare este opac", a subliniat el. "Nimeni nu face campanie. În schimb, există numeroase discuții între aliați în privința numelor", a explicat el. "Candidații nu se anunță înainte de a avea aprobarea Washingtonului. Iar tradiția spune că ei evită să facă în mod deschis campanie", a confirmat un alt diplomat.
"Postul revine în mod tradițional europenilor și există o așteptare pentru desemnarea unei femei dintr-un stat membru", a spus el.
21 din cele 30 de țări din NATO sunt și membre ale UE. "Nu este câștigat", a precizat totuși un ministru european, sub acoperirea anonimatului.
Mandatul lui Jens Stoltenberg la NATO se termină la 1 octombrie, iar el a anunțat că își va prelua funcția de la conducerea Băncii Centrale a Norvegiei în jurul datei de 1 decembrie.
Cei 13 secretari generali precedenți au fost bărbați: trei britanici, trei olandezi, doi belgieni, un italian, un spaniol, un german, un danez și un norvegian. Există speculații în jurul mai multor nume, însă, la fel ca la Vatican, nimic nu este jucat, iar cei favoriți să devină papă rămân cel mai adesea cardinali, comentează AFP.
În vârstă de 47 de ani, Sophie Wilmes, ministrul de externe belgian și fost premier, este considerată "o candidată credibilă". "Ea are avantajul că vine dintr-o țară fondatoare, care este și membră a UE, aliat și partener de încredere, în timp ce ultimii doi predecesori au fost foarte reticenți în privința apărării europene", a spus diplomatul european.
Jens Stoltenberg este din Norvegia, țară din afara UE, iar predecesorul său, Anders Fogh Rasmussen, era din Danemarca, o țară membră a UE, dar care refuză să participe la Politica externă și de securitate comună.
Sophie Wilmes nu a dorit să facă niciun comentariu, iar mai mulți miniștri care s-au întâlnit cu ea în ultimele zile au declarat pentru AFP că nu și-a exprimat intențiile.
"Numeroase țări, și nu doar Franța, consideră că viitorul secretar general trebuie să găsească un compromis mai bun cu NATO în privința rolului UE în materie de apărare, cu atât mai mult cu cât americanii nu se opun", a subliniat un fost oficial al Alianței, sub acoperirea anonimatului. A fost avansat de asemenea și numele fostului ministru german al apărării Annegret Kramp-Karrenbauer (59 de ani), dar "ea nu are nicio șansă, deoarece nu ar fi susținută de guvernul său", au afirmat doi oficiali europeni.
O candidatură britanică ar avea la rândul său "puține șanse de a fi acceptată, după retragerea Marii Britanii din UE", au adăugat ei. Iar o candidatură franceză ar avea dificultăți să obțină aprobarea Turciei, din cauza relațiilor dificile dintre cele două țări, au subliniat oficialii europeni citați. În schimb, desemnarea unei femei din Est ca secretar general al NATO este posibilă.
"Există mai multe candidate, în special fosta președintă a Estoniei" Kersti Kaljulaid, în vârstă de 52 de ani, a explicat diplomatul european. Numele fostei președinte a Lituaniei, Dalia Grybauskaite (65 de ani), este de asemenea menționat.
Recent, Deutsche Welle și DPA vehiculau o listă scurtă cu potențiali candidați. Deși nu există la ora actuală un succesor favorit al lui Stoltenberg, potrivit unor surse din cadrul Alianței, scrie DPA, fostul premier britanic Theresa May, prim-ministrul olandez Mark Rutte, șefa guvernului eston, Kaja Kallas, fostul comisar european pentru politică externă Federica Mogherini și președintele român Klaus Iohannis au fost toți evocați drept posibili candidați pentru acest post. Aceeași informație este reluată și de Deutsche Welle.
Deși mandatul prezidențial se încheie în 2024, Klaus Iohannis a fost evocat printre potențiali candidați încă de anul trecut.
Desemnarea șefului NATO se face prin consens în cadrul Consiliului Atlantic, instanță care îi reunește pe ambasadorii celor 30 de state membre. "Însă, până la urmă, Washingtonul decide întotdeauna", a recunoscut ministrul european.
"Însă procesul de desemnare este opac", a subliniat el. "Nimeni nu face campanie. În schimb, există numeroase discuții între aliați în privința numelor", a explicat el. "Candidații nu se anunță înainte de a avea aprobarea Washingtonului. Iar tradiția spune că ei evită să facă în mod deschis campanie", a confirmat un alt diplomat.
"Postul revine în mod tradițional europenilor și există o așteptare pentru desemnarea unei femei dintr-un stat membru", a spus el.
21 din cele 30 de țări din NATO sunt și membre ale UE. "Nu este câștigat", a precizat totuși un ministru european, sub acoperirea anonimatului.
Mandatul lui Jens Stoltenberg la NATO se termină la 1 octombrie, iar el a anunțat că își va prelua funcția de la conducerea Băncii Centrale a Norvegiei în jurul datei de 1 decembrie.
Cei 13 secretari generali precedenți au fost bărbați: trei britanici, trei olandezi, doi belgieni, un italian, un spaniol, un german, un danez și un norvegian. Există speculații în jurul mai multor nume, însă, la fel ca la Vatican, nimic nu este jucat, iar cei favoriți să devină papă rămân cel mai adesea cardinali, comentează AFP.
În vârstă de 47 de ani, Sophie Wilmes, ministrul de externe belgian și fost premier, este considerată "o candidată credibilă". "Ea are avantajul că vine dintr-o țară fondatoare, care este și membră a UE, aliat și partener de încredere, în timp ce ultimii doi predecesori au fost foarte reticenți în privința apărării europene", a spus diplomatul european.
Jens Stoltenberg este din Norvegia, țară din afara UE, iar predecesorul său, Anders Fogh Rasmussen, era din Danemarca, o țară membră a UE, dar care refuză să participe la Politica externă și de securitate comună.
Sophie Wilmes nu a dorit să facă niciun comentariu, iar mai mulți miniștri care s-au întâlnit cu ea în ultimele zile au declarat pentru AFP că nu și-a exprimat intențiile.
"Numeroase țări, și nu doar Franța, consideră că viitorul secretar general trebuie să găsească un compromis mai bun cu NATO în privința rolului UE în materie de apărare, cu atât mai mult cu cât americanii nu se opun", a subliniat un fost oficial al Alianței, sub acoperirea anonimatului. A fost avansat de asemenea și numele fostului ministru german al apărării Annegret Kramp-Karrenbauer (59 de ani), dar "ea nu are nicio șansă, deoarece nu ar fi susținută de guvernul său", au afirmat doi oficiali europeni.
O candidatură britanică ar avea la rândul său "puține șanse de a fi acceptată, după retragerea Marii Britanii din UE", au adăugat ei. Iar o candidatură franceză ar avea dificultăți să obțină aprobarea Turciei, din cauza relațiilor dificile dintre cele două țări, au subliniat oficialii europeni citați. În schimb, desemnarea unei femei din Est ca secretar general al NATO este posibilă.
"Există mai multe candidate, în special fosta președintă a Estoniei" Kersti Kaljulaid, în vârstă de 52 de ani, a explicat diplomatul european. Numele fostei președinte a Lituaniei, Dalia Grybauskaite (65 de ani), este de asemenea menționat.
Recent, Deutsche Welle și DPA vehiculau o listă scurtă cu potențiali candidați. Deși nu există la ora actuală un succesor favorit al lui Stoltenberg, potrivit unor surse din cadrul Alianței, scrie DPA, fostul premier britanic Theresa May, prim-ministrul olandez Mark Rutte, șefa guvernului eston, Kaja Kallas, fostul comisar european pentru politică externă Federica Mogherini și președintele român Klaus Iohannis au fost toți evocați drept posibili candidați pentru acest post. Aceeași informație este reluată și de Deutsche Welle.
Deși mandatul prezidențial se încheie în 2024, Klaus Iohannis a fost evocat printre potențiali candidați încă de anul trecut.
Desemnarea șefului NATO se face prin consens în cadrul Consiliului Atlantic, instanță care îi reunește pe ambasadorii celor 30 de state membre. "Însă, până la urmă, Washingtonul decide întotdeauna", a recunoscut ministrul european.