Potrivit sursei citate, cu referire la cererea S.C. Pan-Doragro, compania reclamantă s-a plâns în fața Curții în baza Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocând încălcarea dreptului său de acces la o instanță din cauza neexaminării de către instanțele naționale a cererii de apel, respectiv, a cererii de recurs din motivul neachitării taxei de stat. Guvernul și compania reclamantă au încheiat un acord de reglementare amiabilă a cauzei, potrivit căruia Guvernul s-a angajat să-i achite suma de 10.000 lei pentru orice prejudiciu, inclusiv costuri și cheltuieli, în schimbul retragerii de către aceasta a tuturor pretențiilor înaintate față de Republica Moldova în cauza dată.

Cu referire la cererile nr. nr. 16313/15 și 980/18 reclamanții s-au plâns în fața Curții în baza Articolului 8 din Convenție, invocând încălcarea dreptului lor la respectarea vieții de familie, dar și că instanțele naționale le-au acordat o compensație insuficientă în această privință. Guvernul a prezentat Curții câte o declarație unilaterală, prin care a recunoscut încălcarea dreptului reclamanților la respectarea vieții de familie, fiind dispus să le achite reclamanților Nicolae și Victoria Bulmaga (cererea nr. 16313/15) suma globală de 7.500 de euro și reclamantului Fiodor Spînu (cererea nr. 980/18) suma de 7.500 de euro pentru orice prejudiciu, inclusiv costuri și cheltuieli. Curtea a considerat că declarațiile unilaterale prezentate de către Guvern conțineau clauze rezonabile, iar sumele oferite de către Guvern în acest sens sunt în concordanță cu cele acordate de către Curte în cauze similare.

Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova.