Semnat la Budapesta, memorandumul prevedea ca Ucraina să se debaraseze de arsenalul său nuclear în schimbul garanției SUA, Regatului Unit și Rusiei de a nu folosi mijloace economice și militare pentru a ataca țara, transmite Digi24. 

La 20 de ani de la semnarea acordului, Rusia a lansat un război împotriva Ucrainei, ocupând Crimeea și părți din estul Ucrainei. După treizeci de ani, Rusia desfășoară în mod activ o ofensivă la scară largă împotriva Ucrainei, incendiind orașele și ucigând oamenii pe care a promis cândva că îi va proteja.

Umbra evenimentelor din 1994 bântuie Ucraina și astăzi.

În ciuda acordurilor, Ucraina nu a primit principalul beneficiu al renunțării la al treilea potențial nuclear din lume - securitatea. Mulți din Kiev cred că țara a fost presată să încheie un acord inegal de către părți care nu au avut nicio intenție să respecte ceea ce au semnat.

„Astăzi, Memorandumul de la Budapesta este un monument al lipsei de viziune în luarea deciziilor strategice în materie de securitate”, se arată în declarația Ministerului ucrainean de Externe înainte de cea de-a 30-a aniversare a acordului.

„Ar trebui să le reamintească actualilor lideri ai comunității euro-atlantice că construirea unei arhitecturi europene de securitate pe seama intereselor Ucrainei, în loc să le ia în considerare, este sortită eșecului.”

Cum a pierdut Ucraina totul

În urma prăbușirii Uniunii Sovietice, Ucraina a rămas cu 176 de rachete balistice intercontinentale, inclusiv 130 de rachete SS-19 Stiletto alimentate cu combustibil lichid și 46 de rachete SS-24 Scalpel alimentate cu combustibil solid, potrivit Nuclear Threat Initiative (NTI). De asemenea, Ucraina avea în arsenalul său între 1.514 și 2.156 de focoase nucleare strategice și între 2.800 și 4.200 de focoase nucleare tactice.

Cu toate acestea, Ucraina nu era destinată să își păstreze arsenalul nuclear.

Dispoziția privind statutul non-nuclear a fost consacrată în Declarația de suveranitate de stat a Ucrainei, adoptată de parlamentul ucrainean la 16 iulie 1990. Dispozițiile privind viitorul statut nuclear au fost, de asemenea, confirmate atunci când Ucraina a obținut independența în 1991.

În mai puțin de un an, Leonid Kravciuk, primul președinte al Ucrainei independente, a aprobat Protocolul de la Lisabona. Protocolul a completat Tratatul de reducere a armelor strategice (START I) semnat între Uniunea Sovietică și SUA în 1984. Statele Unite, Rusia, Belarus și Kazahstan au devenit, de asemenea, semnatare ale protocolului.

În conformitate cu Protocolul de la Lisabona, Ucraina, Belarus și Kazahstan s-au angajat să adere la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare (TNP), renunțând astfel la statutul lor nuclear. La 5 decembrie 1994, Ucraina a semnat Memorandumul de la Budapesta. Conform documentului, țările semnatare - Regatul Unit, Rusia și Statele Unite - s-au angajat să fie garanți ai independenței și suveranității Ucrainei și să se abțină de la folosirea armelor sau a presiunii economice împotriva Ucrainei. În schimb, Ucraina a renunțat la statutul său nuclear.

O presiune enormă

Anton Liagușa, directorul academic al programului de masterat în Studii de Memorie și Istorie Publică de la Școala de Economie din Kiev (KSE), spune că Ucraina a fost de acord cu un statut non-nuclear sub o presiune enormă.

„Rusia a folosit Memorandumul de la Budapesta foarte viclean. Mai exact, a încurajat și a constrâns Occidentul să facă presiuni asupra Ucrainei pentru a semna memorandumul. În același timp, Rusia l-a poziționat ca 'un act nobil de geopolitică globală'”, a declarat Liagusha. „Rusia a promovat narațiunea că Ucraina este un stat eșuat, un stat inexistent, iar inexistent înseamnă necontrolat. Iar într-un stat inexistent, necontrolat, armele nucleare sunt cea mai proastă opțiune posibilă. Din păcate, această diplomație și propagandă vicleană și șireată și-au atins obiectivele.”

Ucraina și-a respectat în întregime acordurile în 1996: toate focoasele nucleare au fost transferate Rusiei pentru a fi distruse, iar bazele strategice clasificate au fost transformate pentru utilizări non-militare. Garanții, pe de altă parte, nu și-au îndeplinit obligațiile.

Istoricul a descris acest pas ca fiind o greșeală, deoarece crede cu tărie că, în prezent, armele nucleare sunt încă o garanție a neagresiunii și o anumită garanție a protejării propriei suveranități. „La momentul semnării Memorandumului de la Budapesta, Ucraina nu era capabilă să își asigure suveranitatea în cazul unei agresiuni militare directe din partea Rusiei sau a unor alte state”, a declarat Liagușa pentru Kyiv Independent.

„Aceasta înseamnă că renunțarea la armele nucleare este o poveste ridicolă. Și sunt sigur că politicienii care au semnat acest memorandum au înțeles acest lucru.”

Ucraina oricum nu avea codurile de lansare

Alți experți intervievați de Kyiv Independent au remarcat că dezarmarea a avut unele aspecte pozitive.

Ucraina nu avea acces la codurile de lansare, dar Rusia avea. Prin urmare, Ucraina putea doar să depoziteze armele și nu să le folosească, însă depozitarea necesita, de asemenea, o mulțime de resurse.

„Trebuie să menții constant personal de securitate la locații, să te asiguri că focoasele și rachetele rămân stabile și că nu există probleme cu ele”, a declarat Fabian Hoffmann, expert în apărare și cercetător doctoral la Universitatea din Oslo, pentru Kyiv Independent.

„Ucraina ar fi plătit sume substanțiale pentru ceva ce nu poate folosi. Așadar, nu ar fi fost foarte inteligent (să păstreze armele)”.

Potrivit lui Hoffman, Ucraina risca, de asemenea, să devină un paria internațional precum Iranul sau Coreea de Nord dacă își păstra focoasele nucleare. Liviu Horovitz, specialist în descurajare nucleară la Institutul german pentru afaceri internaționale și de securitate, a împărtășit aceeași opinie.

„Toată lumea dorea ca Ucraina să renunțe la acele arme nucleare, inclusiv SUA și toate puterile vest-europene. Prin urmare, Ucraina ar fi trebuit practic să ia această decizie împotriva voinței tuturor celorlalți”, a declarat Horovitz pentru Kyiv Independent.

În schimbul renunțării la armele nucleare, Ucraina a primit și beneficii economice sub formă de combustibil pentru centralele nucleare. La începutul anilor '90, Ucraina se confrunta cu o criză financiară, iar în întreaga țară aveau loc pene de curent. Astfel, prin renunțarea la bombardierele strategice, Ucraina și-a plătit parțial datoriile la gaze.

Cu toate acestea, Horovitz a fost de acord cu Liagușa, spunând că, în cazul unei invazii la scară largă, armele nucleare ar putea ajuta Ucraina în apărarea sa împotriva Rusiei.

„Nu este ca și cum ai dobândi o singură armă nucleară și, dintr-o dată, toate amenințările externe dispar. Dar, din punct de vedere istoric, puterile nucleare și-au descurajat mai bine adversarii. Având în vedere conflictul Ucrainei cu Federația Rusă, probabil că nu ar fi fost o idee rea, din perspectiva Ucrainei, să dețină un arsenal nuclear”, a declarat Horovitz.

Cu toate acestea, atât Horovitz, cât și Hoffman au declarat că nu văd nicio soluție pe termen scurt pentru Ucraina, adăugând că arsenalul nuclear ucrainean este o poveste a trecutului fără perspective în viitor.