Solicitat de agenție, Eugen Lungu a menționat că studiul respectiv a apărut parțial în ”Revista literară” a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Totodată, el a finalizat un articol - ”Serotonină vs. Dostoievski” -, pe marginea romanului lui Michel Houellebecq, precum și a scris fără a publica undeva o serie de alte lucruri mai mici.   

”Ziua mea de muncă începe la șase dimineața și se termină pe la opt-nouă seara. Evident, cu mici pauze. În primul rând, continuu să citesc manuscrisele – lumea scrie și pe timp de ciumă, care vin pe undele internetului. În al doilea rând, rezolv problemele editoriale la ordinea zilei. Am făcut selecția și am scris prefața la un volum de poezie de Nicolae Esinencu, în curs de apariție la Editura ”Arc”. Am scris un amplu studiu despre opera lui Mihail Kogălniceanu, articol care va prefața cele două volume de scrieri ale clasicului, volume în pregătire la Editura ”Știința”. Lucrez intermitent la o altă carte a mea. Și citesc. Mult ca niciodată. Fiindcă timpul pe care îl cheltuiam altă dată pe drum, pe taifasuri, pe raitele săptămânale la piață și pe multe alte nimicuri, acum e presat între cei patru pereți, dintre care nimicurile se autoexclud. Ca întotdeauna, lecturile mele sunt obligatorii, axate fiind pe articolele pe care le scriu (abia dacă mi-am permis ceva mai relaxant). Mă mir foarte mult că alții au timp pentru a se plictisi. Am citit: Eco, Dostoievski, Nekrasov, Ezra Pound, Michel Houellebecq, Creangă, Sadoveanu, Kogălniceanu etc., etc.”, a mai spus cunoscutul critic literar, eseist și editor.

Eugen Lungu s-a născut la 1 octombrie 1949 în satul Hăsnășenii Mari, raionul Drochia. În 1966, a absolvit Școala medie nr. 1 din Bălți. A urmat studiile la Universitatea de Stat din Moldova, este licențiat al Facultății de Litere (1975). După absolvirea facultății, a activat în calitate de profesor de limbă și literatură la școala medie din Cărbuna, Anenii Noi (1975-1976). Ulterior, a fost lector la Universitatea „Alecu Russo” din Bălți (1976-1978). În august-decembrie 1977 urmează cursuri de recalificare la Institutul Pedagogic de la Moscova, domeniul literatură universală. În perioada 1978-1987, a fost redactor, apoi redactor-șef adjunct la Editura ”Literatura Artistică”. A fost colaborator la mai multe ediții periodice: revista ”Columna” (1987-1991), la ziarele ”Sfatul Țării” și ”Observator” (1991-1993), la revistele ”Basarabia”, ”Sud-Est cultural”, redactor-șef la Editura Enciclopedică (1993-1994). Din anul 1994 (de la fondare) până în prezent este redactor-șef al Editurii ”Arc”.

A debutat publicistic în 1979 la ziarul ”Tinerimea Moldovei”. În 1981, a urmat debutul editorial cu adnotări critice la ediția ”Mihai Eminescu. Opere”, în trei volume. A publicat articole de critică literară și studii în revistele: ”Basarabia”, ”Sud-Est”, ”Contrafort”, ”Semn”, ”Columna”, ”Observator cultural”, ”Sfatul Țării”, ”Flux”, ”Jurnal de Chișinău”, ”Literatura și arta”, ”Noi”, ”Caiete critice”, ”Vatra”, ”Vatra veche”, ”Familia”. Eugen Lungu a îngrijit volumul ”Poeți de pe vremea lui Eminescu” (1990, 1999), este alcătuitorul antologiei ”Portret de grup. O altă imagine a poeziei basarabene” (1995). A mai semnat și alte antologii, precum: ”Mare-i ziua fără tine. Poezii de dragoste”, ”Poeți de pe vremea lui Eminescu”, ”Portret de grup. După 20 de ani” (2015), ”Sunt norii albi, dar umbra lor e neagră...” (2016), ”Antologia poeților minori din epoca Alecsandri&Bolintineanu” (2017) etc. A semnat volumele de critică literară și eseuri: ”Raftul cu himere” (2004), ”Spații și oglinzi” (2009), ”Poetul care a îmbrățișat luna” (2014), ”Panta lui Sisif” (2014) și ”De ce spunem așa” (2014).

Criticul literar Eugen Lungu a fost distins cu Premiul ASPRO (1995), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2004, 2009), cu Premiul de Excelență  al USM (2013), Premiul Ministerului Culturii al Republicii Moldova ”Constantin Stere” (2015), Premiul Național (în echipă, 2015), Premiul Academiei Române ”Titu Maiorescu” (2006), Ordinul „Gloria Muncii” și cu Ordinul României ”Meritul Cultural” în grad de Ofițer (2014).

Sursa:Moldpres