„Republica Moldova este un stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”, se spune în Declarația de Independență a Republicii Moldova adoptată de Parlamentul țării la 27 august 1991, în momentul în care în Piața Marii Adunări Naționale din centrul Chișinăului s-au adunat sute de mii de oameni pentru a cere, apoi a saluta și a fi pregătiți să apere independența țării lor.

Republica Moldova și-a proclamat independența față de URSS, în care a fost înglobată forțat în 1940, în contextul unor ample mișcări similare în practic toate statele membre ale fostei Uniuni Sovietice.

Perioada care a urmat nu a fost deloc ușoară. În primul an de la proclamarea independenței, în estul și sudul țării au început mișcări separatiste, iar în 1992 în Transnistria, regiune care se consideră, în continuare, independentă față de Republica Moldova și care este susținută de Moscova, a avut loc un război sângeros.

A urmat o perioadă de crize economice acute, în special în 1998; de schimbări ale elitelor și conducerilor politice, de frământări politice interne și proteste de amploare.

În cei 27 de ani de independență, Republica Moldova a avut nouă parlamente, unsprezece premieri, cinci președinți (Mircea Snegur, Petru Lucinschi, Vladimir Voronin, Nicolae Timofti și actualul șef al statului, Igor Dodon) și doi președinți interimari – Mihai Ghimpu și Marian Lupu.

După ce își declarase, în 2009, pe plan extern, ca principal obiectiv apropierea de Uniunea Europeană, Republica Moldova obține o serie de succese importante în acest sens, principalul fiind anularea regimului de vize și semnarea acordului de liber schimb cu statele Uniunii. Relațiile cu Bruxelles-ul s-au răcit însă după furtul a, cel puțin, un miliard de dolari din sistemul bancar al Republicii Moldova, în 2014, intrarea în impas a multor reforme importante între care și reformele în justiție. Acestora li s-a adăugat și alegerea unui președinte prorus la scrutinul din 2016. De asemenea, Bruxelles-ul, deopotrivă cu Washingtonul, s-au arătat întrgijorați de renunțarea la vechiul model electoral, bazat pe liste de partid, și trecerea la un sistem mixt. Nemulțumirile partenerilor externi au atins însă punctul culminant după anularea alegerilor primarului de Chișinău de anul acesta, câștigate de liderul Platformei DA, Andrei Năstase.

Așadar, în cei 27 de ani de independență, Republica Moldova a trecut prin multiple crize politice de proporții, scrutine parlamentare anticipate și o perioadă de aproape trei ani în care nu a avut un președinte ales. Acum, are un șef al statului care încearcă să o apropie de Uniunea Vamală, controlată de Rusia, și o majoritate parlamentară care, cel puțin la nivel de declarații, încă mai vede viitorul țării alături de Uniunea Europeană. Viitor care însă pentru tot mai mulți cetățeni moldoveni pare a fi incert și lipsit de orice perspectivă, ei preferând să părăsească țara în căutarea unei vieți mai bune – fie în Est, fie în Vest.