Acum 20 de ani, la 12 septembrie 1997, Republica Moldova a aderat la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar de atunci a fost condamnată în peste 350 de cauze. Centrul de Resurse Juridice din Moldova a analizat aceste hotărâri și impactul lor asupra justiției moldovenești. 

Prima hotărâre a Curții de la Strasbourg în privința Republicii Moldova a fost pronunțată în 2001, cu referire la Mitropolia Basarabiei, pe care autoritățile de atunci refuzau să o înregistreze. Până în prezent, cetățenii Republicii Moldova au trimis peste 12 500 de cereri la CEDO și, ca urmare, au fost pronunțate peste 350 de hotărâri împotriva Guvernului de la Chișinău, care a trebuit să achite peste 16 milioane de euro compensații.

Directorul Centrului de Resurse Juridice, Vladislav Gribincea, a menționat că hotărârile CEDO au contribuit la îmbunătățirea legislației noastre, dar aplicarea ei rămâne o restanță.

„Am schimbat legi în bine, însă aceste legi încă așteaptă să producă efectul scontat. De exemplu, a fost îngreunată procedura de interceptare a convorbirilor telefonice sau de arestare a persoanelor, au fost înăsprite sancțiunile pentru tortură, au fost sporite garanțiile media împotriva unor ingerințe inadecvate. Dar, noi acum arestăm tot atâtea persoane ca și în 2009, iar numărul interceptărilor, deși conform legii sunt mai greu de obținut, a crescut de 3 ori în comparație cu anul 2009, când hotărârea CEDO a fost dată. Atunci ni se spunea că 3000 de interceptări sunt multe, acum avem aproape 12 000”, a declarat Vladislav Gribincea.

Republica Moldova rămâne o țară lider după numărul plângerilor depuse de cetățeni la CEDO, fapt ce denotă lipsa de încredere în justiția națională, a subliniat Vladislav Gribincea.

„Mai degrabă denotă neîncredere sporită în sistemul de justiție, fiind că persoanele nu au încredere în hotărârea dată la nivel național și pleacă la Strasbourg, chiar dacă hotărârea în esență este corectă. Anume din acest motiv, peste 90 la sută din cererile moldovenești sunt respinse ca inadmisibile”, a declarat Vladislav Gribincea.

O decizie importantă a CEDO a fost cea din cazul Ilașcu, în care Federația Rusă a fost recunoscută ca fiind responsabilă de încălcarea drepturilor omului în regiunea transnistreană.

De atunci au fost pronunțate mai multe hotărâri referitoare la cetățenii din stânga Nistrului, inclusiv cu privire la școlile românești, în care Rusia a fost somată să se conformeze și să achite compensanții, dar acestea nu sunt respectate de Guvernul de la Moscova.