Nava amiral a flotei ruse de la Marea Neagră s-a scufundat în timp ce era remorcată spre Sevastopol și a luat odată cu ea și o parte din mândria forțelor armate ale președintelui Vladimir Putin, deja puse la grea încercare în invazia începută în februarie și care nu a decurs conform planurilor Moscovei.

Lovit de două rachete ucrainene anti-navă Neptun, potrivit Kievului, sau avariat de o explozie în magazia de muniții, potrivit Moscovei, în oricare dintre variante crucișătorul Moskva este o mare pierdere simbolică pentru armata rusă.

Nava era echipată cu 16 rachete anti-navă Bazalt/Vulkan, cu rachete Fort (versiunea navală a rachetelor antiaeriene cu rază lungă de acțiune S-300), cu rachete antiaeriene cu rază scurtă Ossa, cu tunuri, torpile și alte tipuri de rachete.

Cu un echipaj de până la 680 de membri, care conform Rusiei au fost evacuați înaintea scufundării, crucișătorul Moskva ''asigura acoperirea aeriană a altor nave în timpul operațiunilor, mai ales a celor de bombardare a coastei și a manevrelor de desant'', explică Serghei Braticiuk, purtător de cuvânt al administrației militare ucrainene din Odesa.

Problemele operaționale generate de pierderea crucișătorului sunt pentru armata rusă importante, dar totuși gestionabile, estimează surse militare occidentale consultate de AFP.

Această navă asigura protecția integrală pe o rază de 150 de kilometri în jurul poziției sale și va fi dificil de înlocuit, întrucât după invazia rusă Turcia a decis ca, în virtutea Convenției de la Montreux, să nu permită trecerea prin Bosfor a navelor militare care nu-și au baza la Marea Neagră.

Dar ''restul flotei (ruse) de la Marea Neagră rămâne o forță puternică'', mai ales fregatele moderne precum Amiral Grigorovici echipate cu sisteme antiaeriene mai moderne decât Moskva, deși au o rază de acțiune mai redusă, și cu rachete de atac terestru Kalibr, remarcă Nick Brown, expert la institutul privat britanic de informații Janes. ''Flota rusă (de la Marea Neagră) nu a fost scoasă din luptă'', temperează acesta.

''Pierderea navei în sine nu va obliga Moscova să se replieze din punct de vedere tehnic, întrucât implicarea marinei ruse în război era destul de limitată'', explică și Maia Otarașvili, de la Institutul pentru studii de politică externă (FPRI) din Washington.

Dar dacă crucișătorul Moskva a fost într-adevăr lovit de rachete Neptun, probabil în combinație cu folosirea unor drone pentru ghidare sau ca momeală, așa cum susțin forțele ucrainene, problema care se pune este cea legată de performanța echipamentelor celor două părți beligerante, iar aceasta ar fi un element semnificativ dacă Rusia și-ar angaja mai substanțial forțele navale în conflict.

''Dispune oare Ucraina de capacități de apărare navală pe care Rusia nu le-a evaluat?'', se întreabă Maia Otarașvili, amintind că președintele Volodimir Zelenski a cerut insistent Occidentului să-i ofere rachete și mijloace pentru apărarea coastei Ucrainei. ''De ce fel de rachete anti-navă nou obținute dispune Ucraina? Ce pagube ar putea produce acestea marinei ruse?'' - sunt alte întrebări evocate de aceeași interlocutoare.

Crucișătorul Moskva, dat în exploatare la începutul anilor '80 și care s-a mai evidențiat în războiul cu Georgia, în 2008, și în 2015-2016 în cel din Siria, era de asemenea ''o navă de comandament, pe ea se afla probabil statul major care comanda grupul naval din zonă'', notează la rândul său amiralul în rezervă Pascal Ausseur, director al Fundației mediteraneene pentru studii strategice (FMES). În acest caz va fi nevoie de desemnare unei alte nave care să asigure activitățile de coordonare.

Marea Neagră ''este o mare mică, dar toată lumea are acces la rachete anti-navă. Detectarea și identificarea sunt foarte simple'', iar dispariția crucișătorului Moskva ''arată o adevărată vulnerabilitate'' a marinei ruse, crede ofițerul menționat.