Descoperită în anii 1960 și 1970, când NASA a trimis astronauți pe Lună, atmosfera lunară este mult mai subțire decât cea de pe Pământ și se credea că provine din alterarea spațială a suprafeței lunare, notează News.ro.

Acum, experții spun că au descifrat contribuțiile relative ale acestor procese la atmosfera lunară, dezvăluind că impactul meteoriților este principalul factor. 

"Descoperirile noastre oferă o imagine mai clară a modului în care suprafața și atmosfera Lunii interacționează pe scări lungi de timp și ne îmbunătățesc înțelegerea proceselor de meteorizare spațială", a declarat dr. Nicole Nie, coautor al noului studiu realizat la departamentul de științe terestre, atmosferice și planetare al MIT.

Fotonii ultravioleți de la soare îi pot elibera din nou pe aceștia din urmă, dar cercetătorii spun că se crede că refacerea atmosferei se bazează pe eliberarea de atomi din interiorul mineralelor lunare - fie prin vaporizare în urma impactului cu meteoriți, fie prin pulverizarea vântului solar, un proces în care particulele încărcate de la soare lovesc luna și ejectează atomi.

Dar care dintre cei doi factori domină a fost neclar, cu date de la exploratorul NASA pentru atmosfera lunară și mediul de praf, lansat în 2013, care sugerează că ambii factori sunt în joc.

Nie și colegii săi au deslușit enigma studiind diferitele forme, sau izotopi de potasiu și rubidiu din 10 mostre de sol lunar provenite din misiunile Apollo.

Echipa afirmă că impactul meteoriților și pulverizarea vântului solar favorizează eliberarea formelor mai ușoare ale elementelor, dar că proporția reală de izotopi grei și ușori care ajung în atmosfera și pe solul lunar ar diferi în funcție de proces.

Rezultatele sugerează că aproximativ 70% din atmosfera lunii se datorează vaporizării prin impact și 30% pulverizării vântului solar.