"Sunt contestate deciziile, luate pe cazuri concrete. Ele vizează atât legislația, cât și situațiile private care nu se dorește de a fi soluționate. S-ar părea că a fost creată o structură specială pentru a indica standardele din domeniu și de a executa deciziile luate, însă acestea sunt contestate în instanță", a spus Ian Feldman.

Cazurile pe care Consiliul ia cele mai multe decizii se referă la drepturile persoanelor cu dizabilități, egalitatea de gen, drepturile lingvistice și etnice, precum și situațiile cu privire la vârstă și starea sănătății. "Acesta este "Buchetul Moldovei". Cazuri noi nu prea apar, dar uneori, unele aspecte creează o situație greu de imaginat. De exemplu, doi pensionari bolnavi de diabet, din convingeri religioase, au renunțat la codul unic de identificare, iar de la o vreme au încetat să mai primească insulină din cauza că nu s-au putut înregistra. Oamenii mor, iar statul le cere înregistrarea. Dar nimeni nu poate priva o persoană de dreptul la sănătate și viață, chiar dacă convingerile sale par a fi neînțelese de cineva", a spus Ian Feldman.

El a subliniat, că statul este obligat să creeze prin lege condiții pentru asigurarea egalității și să le aplice în practică, însă percepția se formează parțial prin cultură și educație. "De ce în țările occidentale s-a schimbat atitudinea oamenilor față de persoanele cu dizabilități? Pentru că acolo, încă din copilărie, toți stau împreună. La grădiniță, în școală, diferiți copii stau alături - unul în scaun cu rotile, altul cu vedere slabă. Din care cauză nimeni nu mai pune întrebări și nimănui nu i se mai pare că asemenea copii sunt căzuți din cer", a menționat președintele Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității.

Potrivit lui, în Moldova, o astfel de cultură și practică abia urmează a fi formată. "Nu rareori sunt cazurile, când un participant la proces, fiind cu dizabilități, nu poate nimeri în sala de judecată în virtutea situației delicate, iar judecătorul, pur și simplu, nu dorește să transfere ședințele într-o încăpere adecvată condițiilor pentru a te deplasa într-un scaun cu rotile. Judecătorul nu vede problema. Sau cazul, când avocatul inămit pentru a reprezenta o persoană cu probleme psihosociale nu își exercita funcția de apărător, ci cade automat de acord cu toate acuzațiile procurorului. Ori, situația, când unei angajate a autorității publice locale i se interzice să revină din concediul pentru îngrijirea copilului după opt luni și se insistă ca ea să rămână acasă pe o durata de trei ani. Apropo, pe acest caz au fost amendați 12 consilieri locali", a conchis Ian Feldman.

Dezbaterea publică "Egalitatea: cultură, practică sau iluzie?" face parte  din ciclul "Depășirea stereotipurilor de integrare europeană prin comunicare". Agenția de presă IPN organizează dezbaterile publice cu suportul Fundației Hanns Seidel.