Necesar și oportun?

Dosarul deputaților transfugi este unul de necesitate stringentă. Ca și toate celelalte dosare de rezonanță care trebuie să dea răspuns la multe întrebări după atâția și atâția ani de speculații masive publice, dar și să împartă sancțiuni meritate pentru acțiunile din trecut și să asigure garanții că ele nu se vor repeta în viitor. Atenție, nu ne referim aici la regimul privativ sau neprivativ de libertate impus pentru cei cinci învinuiți. Însă dosarul este oportun anume în această perioadă concretă, doar dacă organele de drept au capacitatea și voința de a-l transmite în judecată în scurt timp, în chiar foarte scurt timp. Termenul ideal ar fi până sâmbătă, 4 martie, când expiră cele 30 de zile de arest anunțate majorității învinuiților. După acea zi, toți sau o parte din ei se pot pomeni eliberați din detenție, în mod legal, cu sau fără aplicarea regimului de arest la domiciliu sau de control judiciar, iar aceasta înseamnă că organele de anchetă nu dispun de probatoriul necesar pentru condamnare. La rândul său, dosarul riscă să intre în șirul lung al dosarelor de rezonanță fără finalitate, chiar dacă durează ani și ani deja. Un fel de „încă un dosar al furtului miliardului”. Respectiv, termenul de transmitere în judecată va fi prima hârtie de turnesol privind capacitatea și voința instituțiilor statului de a face lumină clară în acest caz.

De ce a fost inițiat dosarul?

Pentru a înțelege mai multe în procesele care se întâmplă în ramurile justiției moldovenești, este important să înțelegem de ce dosarul privind presupusa corupere sau „îmbogățire ilicită” a celor cinci ex-deputați a fost pornit acum? Ce materiale noi a putut să obțină ancheta după șapte ani de la presupusa „cumpărare” a acestor cinci ex-deputați, de altfel, alături de alți nouă ex-deputați comuniști, dar și alături de mulți alți deputați și ne-deputați din PLDM, PL și din alte entități?

Inițierea este categoric oportună, dacă ancheta dispune, de exemplu, de mărturii „beton” sau alt gen de dovezi sigure privind presupusa transmitere de bani de la „cumpărător” la „vânzători”. Ideal ar fi să fi obținut acces la toate sau măcar unele date ale „casei negre” a „cumpărătorului”. Nu este greu de presupus cine a putut fi acesta atunci, în 2015, când Partidul Democrat și-a fabricat o majoritate parlamentară confortabilă, deși aceasta nu reflecta preferințele electorale ale societății moldovenești. Dacă ancheta are asemenea dovezi, vom afla chiar mult mai devreme decât 4 martie, eventual, prin extinderea considerabilă a numărului de persoane bănuite și aceasta va fi începutul primului dosar de rezonanță soluționat.

Dar dacă nu are? Și mai degrabă că nu are, în caz contrar ex-deputaților transfugi li s-ar fi înaintat învinuirea de corupție, poate chiar de „uzurpare a puterii în stat”, cum propun unii formatori de opinie sau politicieni. Diferența este că „îmbogățirea ilicită” trebuie să o justifice învinuiții, iar corupția sau uzurparea trebuie să o demonstreze ancheta. De ce atunci a fost inițiat acest dosar spectaculos acum? Iată câteva variante posibile de răspuns și care circulă în spațiul public:

• la indicația actualei guvernări, cu scopul anumitor răzbunări politice, așa cum afirmă unii dintre învinuiți sau cu scopul de a distrage atenția societății de la multele probleme grave care s-au abătut asupra ei, cum afirmă opoziția parlamentară și parte din cea neparlamentară. Dar nu avem cum cunoaște exact, pentru că nici unii, nici alții nu prezintă dovezi, iar guvernarea, cum era de așteptat, respinge acuzațiile;
•  Inițiativa aparține organelor de anchetă (Procuratura Generală, procuraturile specializate, CNA etc.). Aici sunt posibile câteva variante: a) organele de anchetă își doresc sincer să facă ordine în dezordinea de până acum; b) organele de anchetă dau dovadă de exces de zel pentru a intra în grațiile guvernării în așteptarea viitoarei reformări; c) organele de anchetă sau anumiți reprezentanți țintesc să pună guvernarea în lumină proastă declanșând nemulțumiri noi, generate inclusiv de lipsa de finalitate pe alte sau chiar toate dosarele de rezonanță. În acest caz, acțiunea ar putea fi și o manifestare a rezistenței pe care o opune sistemul proceselor cărora guvernarea le spune „curățarea sistemului”. Lista poate fi continuată chiar dacă niciuna dintre variante nu poate fi demonstrată acum.   

Putem vorbi de beneficii...

Pe de o parte, chiar și în cazul în care și acest dosar nu va avea o finalitate apropiată, putem vorbi și despre anumite beneficii, relative, desigur:

• „șmecherii” de cândva se dau mai la fund, iar potențialii „șmecheri” cântăresc bine, dacă merită să riște prin inițierea unor scheme de corupție, îmbogățire ilicită și delapidare a bunului străin, practicate masiv și în mod fățiș și obraznic până nu demult;  ...
• banii „economisiți” în acest fel pot ajunge mai ușor în bugetul statului și folosiți pentru nevoile omului, înmulțite în ultimul timp;
• se consolidează acea parte a societății care continuă să ceară „reformare” și „curățare”;
• se umple cu un anumit conținut „vidul” de eficiență în combaterea fenomenelor negative, apărut în perioada dintre ultimele două campanii electorale, desfășurate sub flamura „combateri” și „curățării”, și finalul procesului de creare a mecanismelor legislative și practice pentru realizarea reformelor necesare curățării.
   

... sau de riscuri?

Pe de altă parte, riscurile pe care le generează acest caz par să fie mai mari decât beneficiile:

• în societate se poate consolida impresia privind continuarea practicii justiției selective. De ce acești cinci ex-deputați transfugi și nu alții? De ce tocmai acei deputați care apar în imaginea din fața acestei analize în poziții privilegiate? De ce nu și transfugi din alte partide;
• din cauza aplicării măsurii de arest, învinuiții se transformă în victime în ochii unei părți din societate și societatea moldovenească este univoc de parte victimelor. În plus, aceștia obțin pretexte și platforme serioase pentru a se prezenta în calitate de victime ale guvernării;
• decesul în această perioadă a mamei unuia dintre învinuiți a putut și chiar a fost utilizat eficient pentru atacuri puternice asupra organelor de anchetă și a guvernării. Este semnificativă în acest sens reacția procurorului general suspendat, Alexandr Stoianoglo, aflat și el parte a unui dosar de rezonanță cu perspective și mai neclare de finalitate după această apariție. Asta pentru că multă lume, inclusiv acea parte care a fost până nu demult victimă a violenței și abuzurilor comise de organele „de drept” ar subsemna ideilor umaniste ale procurorului suspendat, inclusiv în ceea ce privește aplicarea nejustificată a măsurilor de arest;
• consolidarea rândurilor susținătorilor unuia dintre partidele parlamentare, inclusiv datorită primelor trei motive expuse mai sus, pe o platformă și mai intransigentă ca până acum, respectiv, cu efecte negative asupra capacității societății de a se solidariza pe probleme cu adevărat importante.  

Rămâne încă neclar pe cât de bine au fost cântărite aceste și alte beneficii și riscuri când a fost inițiat acest dosar penal acum și nu în altă perioadă. Este posibil să avem o prima variantă de răspuns până pe 4 martie 2022...

În loc de concluzii

Dosarul celor cinci ex-deputați transfugi poate fi considerat drept unul de rezonanță. Asta pentru că se referă doar la un singur element sau la vârful de aisberg al unui presupus fenomen de corupere politică și nepolitică la scară largă și de toate nivelele pe care s-a ținut statul capturat. Acest dosar este o găselniță fericită atât pentru organele de drept care l-au inițiat, cât și pentru actuala guvernare, dar este, în același timp, și o bombă cu efect aproape imediat pentru ambele părți. Care din cele două efecte are mai multe șanse de realizare?

Sursa IPN.