Taras Melniciuk, reprezentantul Guvernului ucrainean în Rada Supremă, a cerut modificări în propunerea Ucrainei referitoare la Carta Europeană, ratificată în 2003, scrie sursa citată.

Până în prezent, Ucraina a solicitat protejarea, conform prevederilor Cartei, a limbilor belarusă, bulgară, găgăuză, greacă, ebraică, tătară crimeeană, moldovenească, germană, poloneză, rusă, română, slovacă și maghiară.

Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare reprezintă un document fundamental al Consiliului Europei, destinat să apere drepturile minorităților naționale și etnice.

„Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare este un tratat unic între state care s-au angajat să contribuie la crearea unui viitor favorabil dezvoltării limbilor”, scrie în Cartă.

Noua listă propusă intenționează să excludă limbile rusă și belarusă din categoria celor protejate pe teritoriul Ucrainei.

Proiectul de lege, aprobat de cabinetul de miniștri ucraineni pe 24 decembrie, stipulează că prevederile Cartei se vor aplica unei noi selecții de limbi.

„Astfel, în Ucraina, prevederile Cartei vor fi aplicate pentru următoarele limbi: bulgară, găgăuză, tătară crimeeană, greacă modernă, germană, poloneză, română, slovacă, maghiară, cehă și ebraică”, a anunțat Taras Melniciuk pe canalul său de Telegram.

Pentru ca acest proiect de lege să devină efectiv, este necesar să fie analizat și aprobat de Rada Supremă a Ucrainei.

Pe 18 octombrie 2023, la încheierea ședinței comune a guvernelor României și Ucrainei, premierul Marcel Ciolacu declara că autoritățile de la Kiev au hotărât să recunoască limba română ca limbă oficială pentru minoritatea română din Ucraina.

„Limba oficială pentru minoritatea română din Ucraina este începând de astăzi limba română, nu limba moldovenească”, spunea atunci, la Kiev, premierul Marcel Ciolacu.

Limba „moldovenească” este o invenție a Uniunii Sovietice de pe vremea lui Stalin. Moscova nu a acceptat unirea Basarabiei cu țara, în 1918, și a încercat să provoace conflicte sociale în societate. Limba „moldovenească”, distinctă de cea română, și RSSA Moldovenească, republică autonomă a RSS Ucraina (regiunea transnistreană de acum, plus alte câteva teritorii) au fost două dintre mijloacele prin care URSS a încercat să provoace tensiuni în societatea românească interbelică.