O echipă internațională de cercetare a constatat că gunoaiele din plastic din oceanele lumii plutesc acum și în apele arctice, conform unui studiu ale cărui rezultate au fost publicate pe portalul online al revistei de știință 'Polar Biology' din Elveția, informează Agerpres.

Cercetarea asupra gunoaielor marine efectuată de Helmholtz Centre for Polar and Marine Research (AWI) din Germania și de Laboratory for Polar Ecology din Belgia este printre primele realizate în zona cercului Arctic.

În iulie 2012, o echipă de cercetare condusă de biologul Melanie Bergmann de la AWI a studiat gunoiul care plutea în Strâmtoarea Fram, între estul Groenlandei și arhipelagul Svalbard din Norvegia, de pe vasul polar german 'Polarstern' și din elicopter.

Un număr de 31 de gunoaie au fost văzute pe o distanță de 5.600 kilometri. Totuși, Bergmann a precizat că echipa a observat numai gunoaiele de mari dimensiuni și prin urmare numărul este probabil subestimat.

Într-un studiu precedent, Bergmann arătase că densitatea plasticului, sticlei și altor tipuri de gunoaie pe fundul mării din Strâmtoarea Fram era de 10 până la 100 de ori mai mare decât la suprafață și crește în continuare.

Deși nu este clar modul în care gunoiul plutitor a ajuns atât de departe în nordul planetei, Bergmann a declarat că acesta ar putea proveni de la un vârtej de gunoi format în Marea Barents din nordul Norvegiei și Rusiei, considerând că este alimentat din regiunile de coastă dens populate ale Europei de Nord.

Când vârtejurile de gunoi formate din bucăți de plastic plutitoare ajung în larg, marii curenți oceanici le trag spre centru. Pe lângă cel din Marea Barents există în întreaga lume încă cinci alte vârtejuri cunoscute de gunoi marin, mai spun specialiștii AWI.

O altă posibilă cauză a prezenței gunoiului în oceanul Arctic este retragerea gheții din cauza încălzirii globale, care permite astfel traulerelor de pescuit și liniilor de nave de croazieră să opereze - și să lase gunoi - departe, în nord.

Cercetătorii au declarat că gunoiul plutitor este o amenințare pentru păsări, pentru care suprafața apei este zonă de hrană. În stomacul rechinilor din Groenlanda și al păsărilor indigene a început deja să fie descoperit plastic, mai semnalează agenția DPA.