Randamentul pentru obligațiunile italiene cu maturitatea la 10 ani era marți de 0,50%, cel mai scăzut nivel din istorie. Precedentul minim istoric, de 0,518%, a fost atins la mijlocul lunii decembrie.

Investitorii au primit cu entuziasm ideea ca Italia să fie condusă de un guvern în fruntea căruia să se afle Mario Draghi, considerat cel care a salvat zona euro în 2012, în plină criză a datoriilor suverane.

De asemenea, indicele principal al bursei de la Milano a înregistrat o creștere de peste 3% în ziua de 3 februarie, când președintele Italiei, Sergio Mattarella, l-a primit pe Mario Draghi și l-a însărcinat să formeze un guvern care să scoată țara din criza politică și economică.

"Super Mario vine în ajutor. Știm deja că va face "tot ceea ce este nevoie" pentru a scoate Italia din cea mai gravă criză economică și sanitară de după război", a comentat Neil Wilson analist la Markets.com, făcând referire la una din expresiile favorite ale lui Draghi.

În data de 26 iulie 2012, în perioada crizei datoriilor suverane din zona euro, Mario Draghi a fost invitat să țină un discurs la Lancaster House din Londra, ocazie cu care a spus "în limitele mandatului nostru, BCE este gata să facă tot ceea ce este nevoie ('whatever it takes') pentru a apăra euro. Și credeți-mă va fi suficient".

Expresia 'whatever it takes' a marcat un moment de cotitură în criza datoriilor deoarece a oferit piețelor financiare o asigurare fermă că zona euro nu se va dezintegra. Între timp expresia 'whatever it takes' a devenit și un slogan în cercurile UE și în întreaga lume. De asemenea expresia în limba engleză a fost inclusă miercuri în dicționarul Treccani, un dicționar de referință pentru limba italiană.

Ca efect al încrederii investitorilor în Mario Draghi, spread-ul, adică diferența dintre randamentele pentru obligațiunile italiene pe zece ani și cele germane cu aceeași maturitate, a coborât vineri sub pragul de 100 de puncte de bază, pentru prima dată după 2015. Marți acest spread era de 96 de puncte de bază, în condițiile în care înainte de 3 februarie era la 105,61 puncte de bază.

Un alt factor care explică această scădere spectaculoasă este acela că Italia profită, la fel ca și celelalte state din zona euro, de decizia Băncii Centrale Europene de a achiziționa pachete mari de obligațiuni guvernamentale în ideea de a susține zona euro în contextul pandemiei de coronavirus.

Interesul investitorilor pentru obligațiunile italiene pe zece ani este mai mare și pentru că aceste obligațiuni oferă în continuare un randament pozitiv, în timp ce randamentele pentru obligațiunile guvernamentale emise de Germania și Franța au coborât în teritoriul negativ.

Un guvern Draghi ar întări poziția Italiei pe scena internațională într-un moment în care Roma deține președinția G20. Însă asumarea funcției de prim-ministru ar implica riscuri pentru fostul șef al BCE.

Ultima dată când un tehnocrat a preluat acest mandat a fost în 2011, când Mario Monti, un alt economist, a fost însărcinat să scoată Italia din criza datoriilor. Parlamentarii s-au întors în scurt timp împotriva sa atunci când i-au considerat politicile de austeritate prea aspre. 

Sursa: AGERPRES