Personajele romanului Villa Margareta* sunt intelectuali relativ tineri, profesori în școala din Topalu (cu normă și în Liceul Agro din localitate) cu competențe, caractere, habitaturi diferite care trebuie să relaționeze cumva cu sistemul și până la urmă iau o decizie. Presiunile, îndrumările, îngrijorările directoarei școlii (Artemisa Vălurean) ating altfel pe fiecare. Între ei un erou principal Vlad Cernescu, un geniu înnăscut, neînțeles și care nici el nu a dorit să fie înțeles, care iese din toate tiparele.

Romanul Doinei Jela urmărește acest fenomen foarte complex al conflictului între individ și societate, între personajele caracteristice unor vremuri trecute și prezente și însoțește acest grup de personaje până în zilele noastre.

Dar să nu ne grăbim și să analizăm prima dată limbajul. În această privință spun din capul locului că autoarea are minuția și răbdarea unui chinez bătrân. Astfel încât Villa Margaretaeste un roman scris într-o limbă română perfectă. Fiecare cuvânt este perfect și ales cu multă grijă. O limbă frumoasă, deosebit de bogată (atenție: fără DEX nu ne descurcăm), pe care eu unul, nu am întâlnit-o până acum la un alt scriitor român contemporan. De fapt termenul corect nu este frumos, ci potrivit („cuvinte potrivite”). Am observat mare grijă și acuratețe în formularea fiecărei fraze.

Perioada tratată, reflectarea „vremurilor” în caracterele personajelor și în relațiile interumane este de asemenea prelucrată cu migală, profund și captivant. Mi s-a părut interesant balansul între ficțiune și eseu în tratarea unor probleme politice de actualitate. Este de remarcat atenția autoarei la detaliile cele mai mici, răbdarea cu care tratatează fiecare problemă. A pus bucățică cu bucățică piesele unui puzzle făcut din o mie de asemenea bucăți.. Din acest punct de vedere este izbitoarea asemănarea între Villa Margareta și romanul în trei volume al lui Nádas Péter: Povestiri paralele. Doar când am terminat cartea mi-am dat seama cât de perfect se îmbină piesele de puzzle și cât de complet este tabloul.

Cel mai bine este „desenată” figura centrală a cărții: Vlad Cernescu. Intelectualul creativ, inteligent care eșuează pentru că este incompatibil cu sistemul. Cu orice fel de sistem. Vlad Cernescu este prezentat, explicat, descris cu lux de amănunte, fără să se piardă însă ceva din misterul Omului Care-Nu-Este-Ca-Noi. Este foarte interesant cum Doina Jela a rezolvat o altă dilemă să spun așa mroźekiană: compromisul cu sistemul și refuzul compromisului. A arătat o a treia posibilitate, și anume incapacitatea de a încheia un compromis. Vlad Cernescu a fost incapabil de compromisuri atât în viața particulară cât și în viața socială.

Deși în mult mai puține cuvinte, foarte exact descrisă mi se pare figura activistului Sandu. În general toate personajele sunt construite cu foarte multă grijă. Totodată este de admirat autoarea pentru curajul ei cu care a descris-o pe „Mutulanca” alias Doina Jela. Era un adevărat striptease intelectual.

Sunt câteva expresii deosebit de nimerite, pline de umor în carte, cum sunt: geniu județean, diriginta omenirii, tratat de pizdologie, „traducerea” de către poetul rebel, a titlului unei cărți a „Tovarășului” The future of Romania, prin: Te futură, off România etc. O idee la fel de bună mi s-a părut apariția recurentă a lui DMM (Doamna Mea de Miercuri), psihoterapeuta care o ajută pe naratoare  să traverseze perioada unei dificile reconstituiri a trecutului personal și colectiv. Este o soluție excelentă pentru a face psihanaliza eului povestitor, care astfel explică și mai bine acțiunea, dar în acest fel striptease-ul amintit mai sus devine și el complet.

Acestea fiind zise, Villa Margareta nu este o lectură ușoară, nici pe de parte o comedie, deși prin evocarea grotescului unor situații, uneori generează și amuzament. Nu, această carte „nu îl lasă în pace pe cititor”. Îl obligă permanent să reflecteze asupra propriei comportament, să conștientizeze natura evoluției societății românești și a generației martoră, beneficiară și victimă a unei schimbări de regim.

*    Doina Jela: Villa Margareta, Editura Polirom 2015.