Prima cale ferată din Polonia s-a deschis în Silezia acum 176 de ani, dar atunci țara, care acum are 38 de milioane de locuitori, nu mai exista ca stat, teritoriile sale fiind împărțite între puterile din jur, relatează HotNews.ro

Până acum patru ani trenurile poloneze nu erau cu mult mai rapide decât cele românești, chiar dacă existau mai multe sute de kilometri unde viteza medie era 70-80 km/h. De la final de 2014 au fost introduse treptat pe rutele importante trenuri Pendolino care rulează în medie cu 100-110 km/h și pot atinge 200 km/h.

Polonia nu stă rău nici la capitolul trenuri care se găsesc în muzee, la un sfert de oră de ultra-moderna gară Centralna din Varșovia afându-se Stacja Muzeum, un muzeu care este găzduit de fosta gară centrală a capitalei poloneze (Warszawa Główna).

Muzeul reușește să fie interesant, deși miroase a vechi, unele exponate sunt slab luminate ca în muzeele nemodernizate de la noi, iar locomotivele și o bună parte dintre vagoanele expuse au pete de rugină sau sunt închise.

Însă muzeul are multe părți bune: biletul de intrare este de 3 euro, nu există taxă foto, nu stă nimeni cu ochii pe tine să-ți stingă lumina când ieși dintr-o sală, WC-urile sunt curate și există și un mic magazin de suveniruri cu lucruri ce costă de la 1-2 euro (cele mai simple locomotive din lemn), până la trenulețe electrice de peste 50 de euro.

Curtea este ”piesa de rezistență”, pe fostele linii fiind ”parcate” locomotive de toate felurile (și de peste 100 de ani vechime), vagoane blindate, vagoane de marfă, un plug de zăpadă, dar și automotoare.

Peisajul este divers. Unele sunt recondiționate de curând, iar altele sunt ruginite și pline de praf. Poți urca în câteva exponate, pe scări metalice mici unde trebuie să te ții cu mare grijă, dar merită efortul pentru a vedea cum arăta bordul plin de comenzi al unei ”lokomotywa elektryczna” care putea prinde 120 km/h acum 50 de ani sau poți vedea cabinele unor locomotive cu aburi de la 1920. Acolo, între robineți roșii și multele manometre îți poți imagina cât de incomod era pentru mecanicii acelor vremuri.     

Formidabil este designul unei locomotive verzi construită acum aproape opt decenii, un mastodont ce putea atinge 150 km/h. 

Înăuntru sunt câteva săli, cea mare găzduind zeci de machete cu locomotive care au marcat istoria căilor ferate, de la Racheta lui Stephenson, locomotiva care ”prindea” 38 km/h în 1829 și până la Mallard, locomotiva care 110 ani mai târziu depășise 200 km/h.

Într-o altă încăpere este o casă de bilete de acum 100 de ani, cu afișe îngălbenite cu extrase din Mersul Trenurilor și cu exemple de bilete. Complicata limbă poloneză face mesajele aproape imposibil de descifrat. Manechinul unui vânzător de bilete, în uniformă albastru închis, stă în spatele unui ghișeu cu deschizătură mică.

Există câteva diorame cu mici peisaje feroviare și trenuri în mișcare. Pornesc când introduci monede într-un mic automat, dar nu este vorba de valori mari (echivalentul în zloți a unul, doi sau cinci lei).