Raidul, cunoscut drept „Operation Many Ways” în interiorul armatei israeliene (IDF), a fost menit să distrugă un complex subteran folosit de forțele iraniene pentru producția de rachete de mare precizie pentru Hezbollah în Liban și pentru regimul lui Assad în Siria, transmite Digi24. 

Complexul, cu nume de cod „Deep Layer”, era săpat într-un munte și făcea parte din Centrul de Studii și Cercetare Științifică (CERS sau SSRC), aflat în zona Masyaf din Siria, la vest de orașul Hama.

Locul se află la peste 200 de kilometri depărtare de granița Israelului și la aproximativ 45 de kilometri de coasta de vest a Siriei.

IDF a spus că acest complex era principalul proiect al Iranului pentru înarmarea Hezbollah. Raidul a fost executat cu succes de unitatea de elită Shaldag din cadrul forțelor aeriene israeliene, împreună cu Unitatea 669 de căutare și salvare. Niciun soldat israelian nu a fost rănit în timpul operațiunii.

Iranul a început să plănuiască construcția complexului „Deep Layer” în 2017, după ce Israelul a bombardat CERS, distrugând o zonă de producție a motoarelor de rachete construită la nivelul solului și care fusese folosită pentru aprovizionarea Hezbollah cu muniția pe care avea să o folosească începând din 8 octombrie 2023 pentru a ataca nordul Israelului, la o zi după invazia Hamas în sudul țării.

Distrugerea complexului și alte locații au făcut ca Iranul să își schimbe strategia și să înceapă construcția unui centru aflat la 70-130 de metri în subteran și, practic, imposibil de distrus din aer.

Centrul nu era complet funcțional atunci când a fost atacat de Israel, dar era aproape de a fi declarat operațional de Iran. Cel puțin două rachete au fost produse aici în timpul testărilor, iar motoarele de rachete erau deja produse în masă.

Centrul ar fi produs între 100 și 300 de rachete pe an, inclusiv rachete cu rază lungă de acțiune de până la 300 de kilometri, rachete ghidate de mare precizie cu o rază de acțiune de până la 130 de kilometri și rachete cu rază scurtă de 40-70 de kilometri, potrivit estimărilor IDF.

Pregătirea pentru lansarea operațiunii s-a desfășurat în același timp cu campania militară împotriva Hamas din Gaza, bombardamentele asupra Hezbollah în Liban și în timp ce armata israeliană trebuia să se apere împotriva barajului de rachete și drone lansate de grupările militante.

În seara de 8 septembrie 2024, 100 de trupe ale forțelor speciale Shaldag și alți 20 de membri ai Unității 669 s-au urcat în patru elicoptere de transport CH-53 „Yasur” și au plecat dintr-o bază aeriană din Israel înspre Siria.

Lor li s-au alăturat alte două elicoptere de atac, 21 de avioane de luptă, cinci drone și 14 avioane de spionaj și alte aeronave. Alte 30 de avioane erau pregătite să intervină în caz că ceva nu ar fi mers conform planului.

Cele șase elicoptere au zburat pe deasupra Mării Mediterane departe de coasta Libanului, înainte de a pătrunde în spațiul aerian sirian. Elicopterele au zburat la o altitudine neobișnuit de joasă pentru a evita radarele și sistemele de apărare antiaeriană ale Siriei.

La acea vreme, zona Masyaf avea cea mai mare concentrație de sisteme de apărare antiaeriană din toate zonele din Siria, mai puțin Damasc, potrivit IDF, cu zeci de radare si alte sisteme ce puteau detecta avioanele israeliene.

Raidul a fost cu atât mai complicat cu cât forțele ruse erau prezente și ele în zona de coastă a Siriei și aveau propriile lor sisteme de apărare antiaeriană.

Elicopterele au zburat doar 18 minute ca să ajungă de la coastă la complexul țintă, timp în care nu au fost detectate de nimeni. În același timp, avioanele și dronele israeliene au lansat un val uriaș de atacuri asupra CERS și alte locații din Siria.

Bombardamentele erau menite atât să mascheze apropierea elicopterelor, cât și să facă armata siriană să creadă că este un simplu atac, la fel ca alte sute lansate în ultimii ani, inclusiv în Masyaf.

Unele dintre atacuri erau menite să țină trupele siriene cât mai departe de CERS. Totuși, zeci de soldați au început imediat să se îndrepte înspre complexul vizat de forțele speciale israeliene, fiind nevoie de alte bombardamente asupra drumurilor din apropiere pentru a preveni trimiterea de întăriri.

După ce trupele au ajuns la sol, elicopterele au aterizat în alte locații din zonă unde au așteptat peste două ore ca cele 100 de trupe de comando să își încheie misiunea. Cei 20 de membri ai Unității 669 au rămas în elicopterul lor pregătiți să intervină în cazul în care trupele speciale aveau nevoie de ajutor.

O echipă a securizat zona, în timp ce o alta s-a apropiat de intrare, omorând doi paznici. O altă echipă a ocupat vârful unui deal de unde au monitorizat raidul cu drone mici, fiind gata să elimine pe oricine se apropie de ei.

Pentru că centrul nu era încă complet operațional, complexul era slab apărat, iar în interiorul său nu se afla nimeni.

Trupele de comando au avut la ele și un ATV pentru a se deplasa mai rapid în interiorul complexului subteran unde trebuiau plasate bombele – în total, 300 de kilograme de explozibili.

Imediat ce s-au urcat înapoi în elicoptere, bombele au fost declanșate de la distanță, iar tot interiorul complexului subteran a fost distrus. Explozia nu a fost vizibilă la suprafață, dar s-a simțit cu un mini-cutremur.

O parte din echipamente, precum ATV-ul, au fost abandonate. Sute de soldați sirieni au ajuns la CERS la aproximativ o oră după ce trupele israeliene au fost evacuate.

IDF a estimat că a ucis în total 30 de gărzi și soldați sirieni în timpul operațiunii. Presa de stat din Siria a raportat 14 morți și 43 de răniți.

Complexul nu mai este folosit în acest moment, iar Iranul s-a retras din Siria în urma căderii regimului lui Assad.