Istoricul a vorbit publicului, printre care s-au aflat și  Alexandru Ciuvaga, Iurie Cujbă, bibliotecari (Nadejda Mihai - directoarea bibliotecii), profesori și elevi, despre Unirea de la 1918 și de ce nu s-a reușit ReUnirea după declararea Independenței R. Moldova la 27 august 1991.  

În debutul întâlnirii, istoricul și profesorul Corneliu Prepeliță, gazda întâlnirii organizate de Radio Chișinău, s-a referit la importanța promovării adevărului istoric în spațiul dintre Prut și Nistru.

„Astăzi noi trebuie să fim acele persoane care, nu doar la nivel formal, dar din suflet, să promovăm ideea unității de neam. Dacă nu noi, istoricii, profesorii de limbă și literatură română, bibliotecarii, generația tânără, atunci cine să promoveze acest ideal?”

În comunicarea sa, istoricul Octavian Țîcu a trecut în revistă contextul național și internațional foarte complicat din anii 1917-1918 în care s-a creat România Mare, denunțând afirmațiile celor care susțin că astăzi nu s-ar întruni condițiile pentru Unire. Potrivit lui Octavian Țîcu, în preajma Unirii, după mai bine de o sută de ani de ocupație țaristă, basarabenii nu aveau o conștiință de neam formată. El a menționat câteva cazuri ieșite din comun, consemnate în istorie:

„Există un caz anecdotic întâmplat la Congresul Învățătorilor din 28 mai 1917. La acel congres s-au adunat circa 350 de învățători, câte un țăran din fiecare ”voloste” (regiune n.r.), preoți. Abia se formase Partidul Național Moldovenesc. La acel congres, președintele partidului, Paul Gorea, chiar în debutul acestei ședințe a zis: -”Bună ziua frați români, luminători ai neamului românesc”. Atunci a început un scandal imens în sală, chiar dacă erau învățători, ei spuneau că nu sunt români. Și atunci a fost intrarea lui Alexei Mateevici, care a ținut acea celebră cuvântare în care a spus: ”Da, noi suntem moldoveni ca și transilvănenii, muntenii, machedonenii, dar fiecare nu se numește după pământul pe care locuiește, ci suntem cu toții români…”

Oamenii la acel moment nu erau atât de definiți în privința identității. Erau majoritari, dar nu erau majoritatea absolută, erau analfabeți. Românii la acea vreme era a doua cea mai analfabetă categorie etnică. Doar țiganii erau mai puțin știutori de carte. Doar 10 la sută din bărbați și 2% din femeile din Basarabia știau carte. În întreaga Basarabie nu exista nicio școală românească. Dacă ne uităm la memoriile lui Ioan Pelivan sau Inculeț ei au făcut școală rusească și nu exista nicio bibliotecă de carte românească. Elitele erau foarte rusificate. Exista un curent puternic țarist, reprezentat de liga rușilor adevărați sau uniunea octombristă, așa numiții stâlpi ai regimului, care vegheau ca ceilalți să nu ridice vocea împotriva regimului. Era război. Condițiile în care au existat românii erau mult mai vitrege decât în perioada anilor 1989-1991”a menționat în comunicarea sa Octavian Țîcu.

Istoricul a evocat și rolul pe care l-a avut boierul basarabean Vasile Stroescu, considerat de istorici personajul principal care a stat la baza Unirii. El și-a pus întreaga avere în slujba Mișcării de Renaștere Națională din Basarabia

„Vasile Stroescu a creat în anul 1906 ”Ziarul Basarabia ”- primul ziar de limbă română,  a creat Societatea pentru Cultura Românească, a plătit studenților burse. Ioan Pelivan, Pan Halippa, Oatu și alții care au mers la Dorpat, au făcut studii din banii lui Vasile Stroescu. Vasile Stroescu a fost primul președinte al Parlamentului României Mari. Deci în acest nucleu al Mișcării de la 1905-1906 s-a născut această generație a Unirii”

Crearea primului partid politic în Basarabia - Partidul Național Moldovenesc, obținerea autonomiei Republicii Democratice Moldovenești, crearea Sfatului Țării, crearea armatelor naționale, școala românească, drepturi pentru românii din stânga Nistrului, respect pentru drepturile minorităților au fost principalele momente care au stat la baza Mișcării de Renaștere Națională în Basarabia și au făcut posibilă Unirea din 1918, potrivit lui Octavian Țîcu.

”Unirea nu a fost pomenită niciodată, în niciun proces al Sfatului Țării. Unioniștii au făcut Unirea într-o tăcere absolută, misterioasă. Ei, chiar de la momentul formării Partidului Național Moldovenesc, au spus că principalul deziderat al partidului este Unirea cu România, dar în mod direct nu au vorbit niciodată. De ce? Pentru că Basarabia era parte a imperiului rus, era sub ocupația armatelor ruse de pe frontul românesc - aproximativ un milion de soldați ruși erau pe front și puteau oricând să ocupe România și Basarabia. Totodată, împotriva Unirii erau o mulțime de oameni, în special minoritățile, iar în interiorul moldovenilor era dezbinare. De exemplu, Ion Inculeț și Pantelimon Erhan, nu erau unioniști. Ion Inculeț a devenit unionist și român adevărat după Revoluția bolșevică din ianuarie 1918, când bolșevicii au încercat preluarea puterii la Chișinău”.

Ion Inculeț a fost trimis de la Sankt Petersburg, Petrograd atunci, pentru a adânci revoluția rusă și a menține Basarabia în cadrul Imperiului Rus. Nu este doar cazul său de transformare. Printre cei care au cerut primii Unirea, printr-un document-demers din 6 martie 1918, au fost boierii alogeni, românofobi. Ei au făcut acest demers din cauză că bolșevicii le luau toate pământurile, și ei au dorit ca prin Unire să își salveze averile. În acest mod a avut loc transformări profunde în rândul oamenilor care au început să gândească altfel, potrivit istoricului Octavian Țicu.

Istoricul Octavian Țîcu a vorbit și despre intrarea trupelor române în Basarabia, în ianuarie 1918, un moment adesea falsificat sau prezentat în mod propagandistic, faptul că această trecere a Prutului a trupelor române a fost făcută la comanda unui general rus, cu acceptul marilor puteri,  cu scopul de pacificare a Basarabiei. Venirea trupelor nu a fost o ocupație cum se încearcă a fi prezentată de așa numiții istorici adepți ai moldovenismului.

În finalul întâlnirii Octavian Țîcu a explicat de ce nu s-a putut realiza ReUnirea după destrămarea Uniunii Sovietice:

”De ce nu s-a reușit Unirea în anii 1990-1991? În primul rând pentru că ambele state, ambele regiuni, au fost sub comunism, iar clasa politică românească a fost transformată, la fel ca și cea din Basarabia,  transformată - cu foarte multe interferențe ale Rusiei, al Uniunii Sovietice care au deformat procesul de unificare. În cele din urmă, condiția fundamentală a fost aceea că dinspre România dorința de Unire nu a mai fost atât de puternică cum a fost în anii 1917-1918. Această vervă a unionismului la sfârșitul anilor 80 a venit mai mult dinspre R. Moldova, dinspre Basarabia,  fără ca ea să întâlnească la nivel politic, în România, aceeași aderență. Dincolo de faptul, așa cum au declarat mai târziu înalții demnitari ruși, războiul din regiunea transnistreană a fost pornit tocmai în ideea de a opri Unirea între R. Moldova și România. Acest război, practic ne-a omorât elanul. R. Moldova a fost înfrântă, am fost nevoiți să semnăm acel armistițiu militar cu Rusia, să acceptăm faptul că în stângă Nistrului vor fi armate ruse. Dar cel mai important aspect s-a produs la nivelul clasei politice prin inversarea românismului spre moldovenism, care a culminat cu înserarea Art. 13 în Constituție și introducerea termenului de ”limbă moldovenească”, cu acele inversări ale lui Mircea Snegur și întoarcerea la identitatea sovietică moldovenească de altădată”.

Amintim că proiectul ”1918 – Când toți românii au zis Da!”, finanțat de către Ministerul Culturii și Identității Naționale de la București,  prevede organizarea unor conferințe și mese rotunde în mai multe centre urbane din Republica Moldova cu participarea unor istorici, oameni de cultură sau jurnaliști care vorbesc despre impactul și importanța Marii Uniri de la 1918 pentru românii basarabeni.

Până acum, Caravana Radio România Chișinău a trecut prin Briceni, Edineț, Soroca, Cahul, Drochia, Sângerei și Ungheni.

Următoarea întâlnire va fi organizată miercuri 7 noiembrie la Căușeni.

Comunicările pot fi audiate de ascultătorii noștri duminica, începând cu ora 11.00, pe frecvențele Radio Chișinău și pot fi urmărite pe site-ul www.radiochisinau.md.

Autor: Ina Guțu