FOTO I Minunatele petreceri ale Anului Nou interbelic
-
31 Decembrie 2018 20:35
Elita românească din perioada interbelică s-a bucurat din plin de privilegiile sociale și economice, în special în preajma sărbătorilor de iarnă. Petrecerile de Revelion în palate atent gătite ori în stațiuni montane erau demonstrații sublime de eleganță și rafinament, în ton cu moda din marile capitale europene, scrie Historia.ro.
„La 1 ianuarie vom da marele bal de Anul Nou, pentru care au fost trimise 2.500 de invitații. Palatul e mult prea îngust și mic pentru enorma societate bucureșteană care s-a dublat în zece ani;numai ofițeri au fost convocați 260“, îi scria regele Carol I fratelui său, Fritz, pe 28 decembrie 1882. Erau invitate personalități din armată, politică, diplomație și din lumea artistică. Crème de la crème. Însă în stradă, bucureștenii fără căpătâi se distrau privind la fastul cortegiului regal și la eleganța trăsurilor și cupeurilor invitaților și așteptau cu înfrigurare momentul de final, cu jocuri de lumini și torțe.
Ospețe boierești
Obiceiul instituit de primul monarh al României de a organiza de Revelion, la Curtea Regală, cea mai mare petrecere din Capitală a fost continuat și după Marele Război. Însă, treptat, oferta s-a diversificat – petrecerea de Anul Nou, prilej de socializare, dar și de a fi alături de cei apropiați, s-a mutat în casele marilor familii boierești și în hall-urile restaurantelor și hotelurilor mari ale Bucureștiului.
Apropiații familiilor Cantacuzino, Ghika, Suțu ori Lahovary erau oaspeți nelipsiți de la sărbătorile din palate, iar gazdele concurau anual pentru titlul de cea mai aleasă masă și cel mai spectaculos bal. Sensibilități ale elitei. Totul trebuia să fie en vogue, scump și, fără îndoială, aliniat cu moda de la Paris ori New York.
Peste veacuri, cronicile par să dea câștig de cauză familiei Suțu, dar nu în manieră absolută:„Avea atelaj scump, cu cai frumoși de rasă, cu trăsura în formă de landou și cu arnăut la spatele trăsurii, cu livrea cu marcă și cu un câine de rasă la picioare“, după cum mărturisește Victor Bilciurescu. Irina și Grigore Suțu erau arbitri ai eleganței și ai bunelor maniere, proprietari ai unui palat cu emblemă pe frontispiciu chiar în fața Spitalului Colțea, cu săli spațioase și bogat ornamentate.
La jeunesse d’or
Foto:Un grup de tineri patinatori în Cișmigiu
Tinerii și artiștii bucureșteni erau atrași mai degrabă de restaurantele de lux de pe Calea Victoriei, unde se semnau contracte de închiriere ori se făceau rezervări cu câteva luni înainte. Printre cele mai frecventate locuri de distracție erau Cercul Militar, restaurantul Capșa, cafeneaua Kübler, cafeneaua Fialkowski de la intersecția străzii Ion Câmpineanu cu Calea Victoriei și cafeneaua High-Life de lângă Athénée Palace. Chiar și sălile Teatrului Național – cel cu sediul pe Calea Victoriei, lângă Palatul Telefoanelor – găzduiau petreceri cu mii de invitați, la jeunesse d’or a Bucureștiului:domnișoare cu talia subțire, june modiste și fetițe cu gene lungi și bucle bălaie, negustori cu mustățile subțiri și tineri aristocrați trăgând indiferent din țigări de foi. Erau vremurile în care gazetele publicau statistici înduioșătoare despre dragostea la vârste tinere:„Un cuplu de îndrăgostiți se sărută la fiecare 4 minute, femeia întreabă în medie la 10 minute:«Mă iubești?» și are între 3 și 5 crize de gelozie pe săptămână“.
Tot în perioada interbelică a devenit la modă petrecerea sărbătorilor în stațiunile montane. Prilej de relaxare în hoteluri ori vile private. Dar distracția pe pârtiile de schi și plimbările cu săniile trase de cai prin Sinaia, Predeal și Bușteni erau rezervate numai pentru elită – oamenilor de rând li s-au deschis porțile stațiunilor montane în perioada sărbătorilor de către regimul comunist, prin ONT Carpați. Însă familiile cu dare de mână alegeau vacanțe prelungite în stațiunile din Germania și Austria. A fost o vreme când Tirolul era considerat o Mecca a sărbătorilor de iarnă.
Caviar rusesc și șampanie franțuzească
Foto:Prințesa Ileana își petrecea vacanțele de iarnă la Sinaia
Petrecerile de Anul Nou organizate cu simț de răspundere începeau în jurul orei 10.00 seara. Supeul era servit după miezul nopții, pe la 12.30-1.00 noaptea, după care începeau dansurile, deschise de câte un arbitru al eleganței, așa cum a fost multă vreme Alexandru Marghiloman. Petrecerea se încheia de obicei la 3.00-4.00 dimineața, dar putea dura și până la 6.00-7.00 dacă oaspeții erau în putere. La plecare, li se oferea o ceașcă de cafea cu lapte ori una cu bulion cald. Pentru revigorare.
Meniul de Revelion era bogat și cuprindea numai mâncăruri rafinate, pregătite atent, după rețete de import uneori. La o masă care să satisfacă orice gust, oricât de pretențios, puteau fi aduse preparate precum rață cu sos de portocale, curcan fript umplut cu castane, icre moi și biscuiți de șampanie Capșa. Iar caviarul rusesc și șampania franțuzească erau cod alimentar obligatoriu pentru protipendada românească. Era bine. Dar se putea merge mai departe de atât, către bucătăria europeană, cu tort Claire, petites timbales milanaises, sterlet á la russe, selle de veau printanière, cotelettes de lièvre á la financière, chaudfroid de volaille, punch cardinal, dindonneau truffé, fonds d’artichants sance blanche, parfait au moka, fruits-dessert. Toate la o singură masă.
În prima jumătate a perioadei interbelice, erau încă la modă dansurile pe perechi, grațioase. Doamne, domnișoare și domni de toate vârstele știau să danseze vals, cadril, polka, mazurca, pas de quatre, pas de patineurs și cotillion, alcătuit din „Les Bouquets“, „Les Arcades“, „Les Masques“, „Moulinet“, „Les Esharphes et Coudes“ și cadril final. Ulterior, s-a renunțat la dansurile clasice și au fost adoptate stilurile de dans ale negrilor din Filipine și ale hamalilor Londrei. S-au liberalizat stilurile de dans și obiceiurile, în general.
Sursa: Historia.ro
