Expoziția prezintă fotografii, documente, cărți publicate de martori ai deportărilor. Pe un panou în care sunt prezentate dosarele unor deportați sunt scoase în evidență mărturii pentru vizitatorii galeriei: „Dacă te îmbolnăveai, medicamente nu erau. Doctorul avea un singur medicament pentru toate bolile - praful de mangan”. „În coloniile și lagărele cu regim aspru, condamnații lucrau pe geruri de până la 40 de grade, iarna”.

Siberia rece s-a imprimat în oasele a zeci de mii de deportați, iar consecințele acestor tragedii de deznaționalizare au continuat să fie prezente. În fiecare localitate ar trebui să fie un memorial al deportaților, să nu se uite drama acestor familii, a spus ministrul Culturii, Sergiu Prodan la inaugurarea expoziției:

„Astăzi se împlinesc 74 de ani de la acea neagră zi  în istoria Basarabiei, când zeci de mii de cetățeni au fost treziți noaptea cu patul armei, încărcați în vagoane mult mai rele decât aceste două, și duși la mii de kilometri. Mulți dintre ei duși pentru totdeauna, fără să li se explice de ce, pentru ce și cum”, a spus Sergiu Prodan.

Operațiunea Sud a fost apogeul terorii în masă în Basarabia. Valul de deportări din noaptea de 5 spre 6 iulie ne arată clar cum un regim poate fi diabolic. I-au dus pe cei mai buni: gospodarii din sate și orașe, intelectuali, profesori, preoți, primari, a căror opinie conta pentru comunitate, și nu puteau fi învinși de bolșevici. Nici la întoarcere din Siberia acasă, ei nu au încetat să condamne crimele săvârșite de dictatura sovietică, a spus președintele Parlamentului Igor Grosu:

„Este o tragedie, și dacă ne uităm la acele evenimente, putem vedea cât de diabolic poate fi un regim, cât de perfid în a încerca să depersonalizeze un popor, și cinismul acesta ne arată că au acționat și au ales pe cei care nu au cum să îi transforme, să îi impună, pe care lumea îi asculta în sate și orașe, la care lumea se uita foarte atent”, a declarat Igor Grosu.

Tot ce a rămas în urma acelor răzeși ridicați, gospodari ai comunităților – case, utilaje agricole – au fost transmise colhozurilor, iar o parte dintre ele erau vândute chiar organelor financiare din raioane, potrivit mărturiilor unor deportați, afișate pe panouri. Multe dintre acele case au fost oferite nomenclaturii, iar acei gospodari, când au revenit acasă, au fost împușcați pe drum, au murit de foame, de boli, de durere sufletească, de muncă peste puterile lor.